De ani de zile, Florin Antonescu a devenit un nume cunoscut printre colecționarii giurgiuveni. Este posesorul unor colecții impresionante: peste patru sute de ceasuri – mai vechi sau mai noi – și peste șase mii de piese de numismatică (monede și bancnote).

Despre „nebunia” sa a acceptat să ne vorbească recent.

Este corect spus nebunie, pentru că, atunci când ai o asemenea pasiune, trebuie să ai și o doză de nebunie, mică. A început în urmă cu vreo 14 ani, când, în urma unui eveniment nefericit din viața familiei mele, atunci când ne-am despărțit de socrul meu, după ce s-a întâmplat totul, am găsit în casă ceasul lui, ceasul pe care socrul meu îl purtase în ultimii 18 ani de viață. L-am luat, l-am curățat, l-am aranjat, am primit după ceva timp un alt ceas, frumos, cadou de la finii mei, am mai văzut un ceas frumos în timpul unui concediu, în Turcia, și l-am luat… A fost apoi și ceasul tatălui meu, plecat și el, dintre noi. Sunt două ceasuri Pobeda și Racketa, ceasuri „muncitorești”, dar foarte rezistente, funcționale și foarte bine construite. Ceasuri care au peste 5 decenii, și sunt în perfectă stare de funcționare. Și, încet, încet, am ajuns să am un număr de 16 ceasuri, nu valoroase în bani, ci valoroase sentimental. Așa că un eventual hoț nici nu ar trebui să se deranjeze…riscul e mult prea mare, iar pedeapsa nu ar „acoperi” deranjul. ”, ne povestea Florin Antonescu.

Colecția cuprinde, la acest moment, ceasuri vechi sau foarte vechi, de tipuri și cu caracteristici diferite.

Cel mai vechi, ca vârstă, este un Atlantic din 1940, alături de un Pax din anii 1928 – 1930. Plus, minus, aproape un secol de viață.

Mi s-au făcut propuneri de a vinde colecția. Sunt, pe forum, alți colecționari ca și mine, care au văzut-o, au apreciat-o, au fost încântați să constate că toate ceasurile mele din colecție sunt funcționale, sunt întreținute, merg foarte bine. Sunt oameni pasionați, potenți financiar, care mi-au făcut, așa cum spuneam, oferte foarte serioase. Pe care le-am declinat. Nu le-am dat, pentru că văd cum colecția prinde contur, iar numărul de piese din colecție se apropie de 400 (ceasuri de mână sau de buzunar, atât pentru doamne, cât și pentru bărbați) și atunci, e pasiunea care nu te lasă să te desparți de ele.

Având aproape 400 de ceasuri, totuși mi s-a întâmplat să întârzii la întâlniri…mai ales la cele de duminica, din târgul de vechituri din zona Steaua Dunării, unde în general vin, pe lângă amatorii de chilipiruri, mai ales colecționarii din oraș. Negociem, restaurăm apoi…

În ultimii 15 ani, în afara târgului din Giurgiu, a mai umblat și prin altele: Vitan-Bârzești (București), Sibiu, Mediaș, Timișoara…

Întrebat ce ar alege între un Pobeda și un smart-watch de ultimă generație, Florin Antonescu răspunde, fără să ezite: Pobeda. „Trebuie să știți că firmele din Rusia au ținut pasul cu tehnica, și acum produc ceasuri chiar foarte bune. Ați rămâne uimiți dacă ați vedea ce produc acum cei de la Vostok…Sunt la nivelul celor produse de alte firme…”

Orice colecționar care se respectă are cel puțin un ceas elvețian în colecție. Florin Antonescu are chiar mai multe.

Nu toate ceasurile elvețiene sunt foarte scumpe. Sunt ceasuri elvețiene foarte precise, dar accesibile ca preț. Mi-am potrivit chiar ceasul de la mână după un ceas elvețian, foarte vechi, din colecția mea, care merge…ceas!”

Pasiunea nu i-a fost moștenită de fiu, ci de…nepot!

După o zi de muncă intensă sau foarte intensă, să merg acasă și să mă retrag în colțișorul meu, cu ceasuri. Simt că ofer viață unui lucru căruia nimeni nu îi mai acorda nicio șansă. Să iei din târg un ceas neîngrijit, spart, murdar, și după două sau trei săptămâni să vezi că acel ceas poate fi pus la mână, și să funcționeze…e ca și când ai oferi viață!”

Soția nu a fost niciodată geloasă pe pasiunile sale, nici pe faptul că petrece mai mult timp alături de colecții, nici pe faptul că o parte din veniturile familiei se duc pe aceste piese de colecție. Pe de altă parte, poate beneficia de orice ceas din colecție, dar prietenii de suflet au primit, în dar, un ceas care le place sau care li se potrivește. Fiul său, în schimb, nici nu vrea să audă de colecția sa de ceasuri. În schimb, nepotul este numai ochi atunci când Florin Antonescu meșterește la ceasurile achiziționate de prin târgurile din țară…

O altă pasiune – numismatica

 „Colecționez bani, la propriu. Dar colecționez bani vechi, bancnote și monede ce au circulat pe teritoriul României, care au fost emise de Banca Națională a României. Am piese care au peste o sută de ani, și aici mă refer la bancnote. Trebuie să vă spun că bancnotele de acum aproape 120 de ani, pe care le am în colecție, nu erau emise de BNR, ci, în funcție de zona de circulație, erau emise de Imperiul Austro-Ungar sau de Imperiul Țarist. Iar în zona noastră, de sud, întâlnim monede și bancnote turco-tătărești.

Am câteva bancnote și monede, nu foarte bine conservate, pentru că hârtia, în general, se deteriorează iar singura sursă de a colecționa au fost și sunt târgurile de vechituri.

Colecția de bancnote a debutat cu o prietenie strânsă, cu regretatul profesor de istorie Gigi Dumitrescu, unul dintre numismații valoroși și sufletiști, care m-a onorat cu prietenia domniei sale, cărora li s-a adăugat prietenia cu col (r) Florentin Muscalu, un alt numismat pasionat. Iar acestea au dus la creșterea pasiunii mele pentru numismatică, dar ce nu trebuie uitat este că o asemenea pasiune (de colecționar, de numismat) te formează ca om, te obișnuiește cu ordinea, cu disciplina…

Primele piese le-am primit cadou de la domnul profesor Dumitrescu. După aceea, am început să strâng piese emise de Banca României în perioada comunistă, pentru că erau mai ușor de găsit și procurat. Odată cu creșterea numărului de bancnote și monede, interesul meu pentru a procura și alte piese a crescut exponențial și, la fiecare ieșire din țară am început să merg și prin târgurile din țările respective, am păstrat monede și bancnote aflate în circulație…Astfel, colecția a început să prindă contur.

Am bancnote din aproape toată lumea! Mai exact, din 78 de state (bancnote), iar monede din 100 de țări. E mai ușor de procurat monede, pentru că acestea se păstrează mai bine.

Am o relație de amiciție cu un respectabil colecționar spaniol, în vârstă de 72 de ani, de care mă leagă o prietenie de peste un deceniu. Colecția de numismatică numără, la acest moment, 4800 de peise la monedă și circa 1400 de bancnote.

Și aici îi sfătuiesc pe eventualii „pretendenți” să își ia gândul de la a fi tentați, pentru că aceste colecții sunt, în mare parte, în siguranță, într-o casetă de valori la una dintre băncile importante din oraș.”, povestește Florin Antonescu.

Dacă la ceasuri există obiecte cu valoare sentimentală inestimabilă, și la colecția numismatică există o asemenea piesă. Este vorba despre o bancnotă de cinci milioane de lei, din perioada anilor 1946 – 1948, prin prisma faptului că a fost emisă într-un număr foarte mic de obiecte, iar ceea a rămas, mare parte au fost distruse de timp sau au fost valorificate la bănci, atunci când au fost scoase din uz.

Secretele unui numismat adevărat

Colecția se poate permanent îmbogăți, pentru că, în primul rând, statele din lume își înnoiesc masa monetară sau editează monezi sau bancnote la diverse evenimente. Pe de altă parte, globalizarea – inclusiv monetară – duce la dispariția, în multe zone, a monedei naționale, ceea ce devine un obiect de colecție, ne mai spunea Florin Antonescu.

Ai nevoie de pasiune, dar și convingerea că, atunci când îți asumi „rolul” de colecționar, trebuie să îți rupi o sumă de bani astfel încât să îți procuri, din târguri sau de pe internet, piesele lipsă”.

Vorbind despre locurile din care își procură monede sau bancnote, colecționarul Florin Antonescu a ținut ca, înainte de a ne despărți, să ne povestească despre cel mai inedit loc în care a găsit o monedă: aflându-se în concediu, undeva, în Bulgaria, în timp ce era pe plajă, jucându-se prin nisip, a găsit o monedă din aramă, veche de aproape o sută de ani…

Nu a căutat încă o comoară a piraților, dar intenția lui Florin Antonescu este ca, peste câțiva ani, să creeze o „capsulă a timpului”: într-un recipient rezistent, să așeze un ziar din această perioadă, câteva monede din colecția sa, precum și un bilet, recipient ce va fi îngropat într-un loc secret și, cine îl va găsi, și când îl va găsi, să știe că, în anii mileniului doi, a existat un colecționar pasionat, pe nume Florin Antonescu

(Jurnal)