În timp ce la noi aleșilor neamului li s-a dat dezlegare să-şi angajeze beizadelele, rudele şi nepoţii la cabinete parlamentare, în ţara bășcăliosului La Fontaine, proaspătul preşedinte al Franţei , Emmanuel Macron, nici nu s-a aşezat bine în fotoliul său că a şi anunţat promulgarea unui proiect de lege ce va interzice printre altele nepotismul pentru parlamentari, munca în familie, în consecință şi conflictul de interese. Conform acestei Legi parlamentarii nu vor putea, de exemplu , exersa o activitate de consultanţă în paralel cu mandatul lor. Azi, ei nu au voie să exerseze acest tip de activitate, dar dacă înainte să intre în funcţie, o aveau deja, o pot conserva. Și pentru că Emmanuel Macron ( ”E.M.”) a fost ales pe fondul sloganului reînnoirii vieţii politice, el îşi doreşte totodată să le interzică parlamentarilor să ocupe mai mult de trei mandate consecutive. Această interdicție , în România , ar constitui o blasfemie, atâta timp cât unii dintre politicienii noștri au făcut din calitatea de parlamentari, o carieră, zăcând în această funcţie de mai bine de două decenii. De unde rezidă totuși aceste mari discrepanţe? Cred că din cauza a două mari motive: în primul rând cei ce sunt aleşi în Franţa ca parlamentari sunt de obicei persoane înstărite, oameni de afaceri, bine pregătiţi profesional, obedienți unei anumite conduite și de multe ori îndoctrinați de morală, ”n’est pas ?” Profesionişti de carieră şi nicidecum bieţi aventurieri, oportunişti de ocazie ce urmăresc doar căpătuiala realizată peste noapte. În al doilea rând, un scandal pe malurile Senei nu este acelaşi lucru cu unul pe malurile Dâmboviţei. În timp ce acolo se lasă cu demisii, cu surghiunuri politice, ba chiar cu sinucideri, la noi, cei prinşi cu ”…rața-n gură” devin dintr-odată VIP-uri. Televiziunile se bat pe ei cerşindu-le declaraţii , ştiind că odată cu ele cresc şi cotele de audienţă , în timp ce instanţele de judecată se întrec în a da termene de amânare, după termene de amânare…Și cum ar putea fi altfel cât timp expresia Vivre comme un roi (a trăi ca un rege) ai noștri au transformat-o în: „A trăi ca… Videanu”!
În țara lucrului bine făcut , probabil ”E.M.” ar fi tentat să spună : C’est à la fin du bal qu’on paie les musiciens (trad: ”La sfârșitul balului se plătesc muzicienii”), care la noi ar căpăta o cu totul altă conotație, ce naște mai degrabă îndoială: Om trăi și-om vedea!
Ce și-ar dori Macron, ce poate Iohannis! Altfel spus, folosindu-ne tot de expresii : Sena nu e Dâmbovița, deși prin amândouă curge apă…chioară!
(Florian TINCU)