Deși în Japonia jocul kendama este popular de mai bine de 300 de ani, în România a început să fie cunoscut abia de opt ani. Totuși kendama a devenit un joc practicat de foarte mulți elevi , în unele orașe el fiind chiar interzis…
Paradoxal în Japonia, locul de unde se crede că provine kendama, jocul este promovat cît mai mult în rândul copiilor, iar Ministerul Educației contribuie chiar la publicarea unei cărți despre această jucărie și modul în care ea poate fi folosită corect.
Kendama, jucăria din lemn cu una sau cu trei cupe în care poți să prinzi o minge, a fost inventată pentru coordonarea mișcărilor corpului cu privirea. Ministerul Educației, Sportului și Culturii din Japonia a organizat în anul 1876 o competiție de kendama la care puteau să participe copii din școala generală. Concursul s-a organizat de atunci în fiecare an și a devenit popular și în restul lumii.
De aici a plecat și ideea că jucăria a fost inventată în Japonia, dar proveniența sa adevărată nu este cunoscută. Acest lucru se datorează faptului că prin secolul al XVI-lea exista un obiect asemănător, doar că se numea bilboquet și era formată dintr-un mîner și o singură cupă în care putea fi prinsă bila. Se pare că aceasta era folosită pentru amuzamentul aristocraților din curțile regale.
În America, forma jocului era diferită de la o zona la alta. În partea de nord, bila a fost înlocuită de un inel și era jucat de cele mai mult ori de către bărbați pentru a cuceri femeile. O versiune mai complicată a kendamei se găsea în California, unde obiectul dispunea de 17 inele înșirate pe o frînghie, iar punctajul cel mai ridicat se obținea atunci cînd inelele cele mai îndepărtate erau băgate în vârful jucăriei. Kendama preistorică, găsită în această zonă, era confecționată din lemn și cranii de iepure în care erau făcute mai multe găuri pentru ca prinderea să fie mai dificilă. Și bățul care se află fix în capătul jucăriei era mai gros tot din același motiv.
În concluzie kendama a devenit un joc atractiv atât pentru copii cât și pentru adulți în ultima vreme, deseori văzând chiar și la Giurgiu persoane de vârste diferite (în majoritate tineri) care mânuiesc această jucărie care îi smulg din fața calculatoarelor și mai ales le distrage atenția de la tastatura telefoanelor mobile, devenite nocive cu adevărat…!
(Jurnal)


