Interviu cu DR. RADU DELIU, consilier județean din partea PNL

Reporter: Dacă aţi fi solicitat să vorbiţi despre dumneavoastră, ce aţi spune despre omul Radu Deliu. Ce vă caracterizează, în mod special?

Dr. Radu Deliu: În general sunt o persoană destul de închisă, introvertită şi atunci mă feresc să spun lucruri pe care le observ, despre mine sau să gândesc prea multe despre mine. Nu aş putea spune că mă caracterizează ceva în mod special doar că am ajuns la o vârstă la care încerc să fac ceva… Am trecut de nişte etape ale vieții şi sunt în aceea în care doresc să fac ceva deosebit, nu neapărat material, ci mai mult de ordin spiritual. Probabil că la un moment dat, în viața fiecăruia apar astfel de situaţii.

Rep: V-aţi născut în casa a doi medici, tatăl și respectiv mama dvs… V-a marcat lucrul ăsta? Altfel spus, vă plăcea mai mult, să vă jucați cu mașinuțele sau să faceți injecții păpușilor?
R.D: Da! Pentru mine a fost, recunosc, un lucru foarte important şi determinant în alegerea profesiei de medic faptul că ambii părinţi au fost medici. Am avut alături de ei, de mic copil, legătura cu medicina. Deseori eram prezent la consultaţii… E clar că acest cadru m-a determinat să aleg această profesie. Eu recunosc că până în clasa a XII-a am fost destul de tentat să aleg ramura autovehiculelor rutiere, ca orice băiat atras de mașini, dar am fost atras și de fizica atomică. Tot timpul însă a mocnit în mine pasiunea pentru medicină, însă mi se părea dificilă şi grea. De mic copil, atunci când mi se punea stereotipa întrebare ce vreau să mă fac când voi fi mare, nu spuneam vreau ”să fiu aviator” sau altceva, ci medic! Mi-a plăcut tot timpul faptul că cei din această profesie au fost priviți întotdeauna cu respect şi lucrul acesta m-a determinat foarte mult în opțiunea mea finală.

Rep: Care a fost însă momentul care a decis definitiv opţiunea pentru profesia de medic?
R.D: Au fost câteva momente… Prima dată a fost atunci când a sunat telefonul acasă, iar cel de la capătul firului a cerut cu doctorul Deliu. Eu eram obişnuit să îl dau pe tatăl meu. Tata s-a sculat din fotoliu, s-a dus la telefon, dar individul de la telefon a zis că doreşte cu „doctorul Deliu cel tânăr” şi chestia aia m-a ambiţionat, m-a stimulat extraordinar. Am fost mereu o persoană hotărâtă şi implicată și de aceea vocea de la telefon mi-a arătat că se poate.

Rep: Faptul că tatăl dumneavoastră a fost un liberal „vero”, v-a determinat şi pe dumneavoastră să optaţi pentru acest partid?
R.D: Eu m-am declarat pro liberal imediat după Revoluţie. La început am fost un susţinător al domnului Câmpeanu… Chiar aveam discuţii cu părinţi mei care erau la un moment dat susţinători ai ţărăniştilor lui Rațiu. Am fost însă permanent un liberal, prin ideologie… Tot timpul am considerat că este normal ca omul să aibă un anume grad de libertate şi că trebuie să încercăm să stimulăm omul să se dezvolte şi să realizeze cât mai multe. În concluzie, ca principiu, eu am fost tot timpul liberal, deși am intrat de curând în politică. Cât tatăl meu a fost în viață el îmi spunea mereu: „Nu vreau să apară discuţii că tu eşti băiatul meu”, şi atunci mi-am văzut de treaba mea… Așa că doar m-am rezumat doar să îl susţin. Am mers cu el în campanii electorale, însă fără a fi implicat politic. Cu ocazia ultimelor alegeri a venit pentru mine această propunere din partea unor membri liberali, acum un și ceva în urmă. Am acceptat provocarea și am fost de acord să fiu alături de ei, căci mi s-a părut o treabă bună… În concluzie sunt un proaspăt membru liberal… Am mai avut o încercare de a intra în politică cu ceva vreme în urmă când am fost susţinut de d-na Liliana Ciobanu (n.red.- fostul lider al PPDD Giurgiu)…

Rep: Care ar fi modelul dvs. de politician; cum credeți că arată politicianul ideal?
R.D: E o întrebare foarte grea şi din păcate nu știu dacă vă pot da un răspuns concret. Nu ştiu dacă există modele de politician… Singurul politician care m-a marcat, ca principii, ca mod de gândire, a fost Margaret Thatcher. Un om puternic care îşi asuma toate deciziile, fie ele bune sau rele, iar asumarea unor decizii, mi se pare un lucru extrem de important în politică. În momentul în care politica se face cu dileme de genul „ce fac mâine?”, „ce fac cu oamenii ăştia?”, este foarte greu de luat decizii, pentru că de multe ori acestea nu mulțumesc pe toată lumea. Absolut orice politician, din orice partid, şi-ar dori să ia numai decizii favorabile, asta este clar, dar sunt conștient că așa ceva nu se poate şi atunci rămân la modelul Margaret Thatcher, ca tipologie a politicianului ideal.

Rep: În urma unor sondaje făcute acum două săptămânii Angela Merkel era declarată cea mai puternică femeie, la nivel mondial…
R.D: Mi-au plăcut și deciziile acesteia… A fost o femeie care a reuşit să ţină unită Uniunea Europeană, să urce Germania pe primul loc în UE și să facă nişte lucruri… Eu când am spus că o prefer pe Margaret Thatcher, m-am gândit la decizii majore cum a fost acţiunea împotriva Argentinei pentru insulele Falk­land. E foarte greu de luat decizii atât de radicale ca aceasta… Eu nu ştiu dacă aş putea, pentru că dreptatea, tot timpul este undeva la mijloc… Trebuie să fii un om puternic pentru a-ți asuma asemenea decizii, de aceea eu îi respect foarte mult pe cei care au curajul de a le lua.

Rep: Aveţi vreun hobby, vreun viciu care vă ocupă tot timpul?
R.D: Da…, pentru mine cel mai mare viciu este profesia. Am câteodată discuţii cu soţia după ce terminăm programul (căci am uitat să vă spun că soția îmi este totodată și asistentă), că stau prea mult să explic oamenilor. Cei ce așteaptă pe hol, probabil, consideră la fel, că pierd prea mult timp în consultații, dar eu consider necesar să duc dialogul cu bolnavul până la capăt sau cât consider eu că ar trebui să fie acel capăt… Poate ăsta ar putea fi un al doilea viciu al meu. În rest, ca pasiuni, îmi place pescuitul, vânătoarea, să mă plimb cu maşina… Nu pot să spun că am nişte lucruri deosebite sau nişte lucruri la care nu pot renunţa. Îmi place să ies cu familia şi prietenii, cu barca… lucruri de genul ăsta…

Rep: Vă e teamă de ceva anume în actualul context social, în afară de covid şi, probabil, de ipocrizia oamenilor?
Radu: Exact, aţi spus un lucru extraordinar acum: Ipocrizia oamenilor! Am această teamă de reacțiile oamenilor la diverși factori. Oamenii au devenit
foarte influențabili. Astăzi, foarte multe lucruri au legătură cu neînțelegerea și neexplicarea unor fenomene. Oameni care ar avea ce să spună nu apar în mediul public în timp ce oameni toxici pentru ceilalți, care ar trebui să tacă, apar cu ostentație, sunt promovați continuu.

Rep: Sunteți medic… De ce anume ar avea nevoie sistemul de sănătate românesc pentru a ieși din colapsul în care se află?
R.D: La noi efectul colapsului este mult mai acut. Când este vorba de sănătate toată lumea dorește ce este mai bun. Există de exemplu această discuție pe posturile TV despre tratamentul cu anticorpii monoclonali… Este adevărat că este un tratament extraordinar, dar nici măcar țările cele mai dezvoltate, nici chiar SUA, nu își permit aceste tratamente extrem de costisitoare. Toată lumea își dorește ca Primăria să facă de mâine șosele, Ministerul să sprijine realizarea de autostrăzi, dar pentru asta e nevoie de bani. De unde luăm banii ăștia? Mărim taxele și impozitele? Nici așa nu este bine! Din păcate politicienii nu încearcă să explice aceste lucruri cetățenilor. În consecință sistemul de sănătate, orice ai face, nu se poate redresa cu soluții minune, pentru că niciodată nu vom putea avea tot ce ne dorim. Medicii implicați în politică ar fi trebuit să fie primii care să dea niște lămuriri oamenilor: „Ce înseamnă imunologie, ce înseamnă ADN, ARN”. Ei i-au lăsat pe alții, care nu au nicio legătură cu medicina să vorbească în locul lor… Indivizi care își dau cu părerea despre orice subiect. Dacă vreți să ascultați o părere de valoare, ascult-o din gura unui om avizat.

Rep: În concluzie sunteți „pentru” sau „împotriva” vaccinării, d-le doctor?
R.D: Sunt total de acord cu vaccinul! Inclusiv băiatul meu s-a vaccinat, la vârsta de 19 ani. Poate ar fi trebuit explicat de la început că vaccinul nu este un panaceu universal. Nimeni nu poate oferi o siguranță de 100%! Este ca în cazul centurii de siguranță… Dacă un nebun intră cu camionul în tine, asta nu înseamnă că ți-ai pus inutil centura… Doar că probabilitatea de a se întâmpla ceva, în cazul în care te-ai vaccinat, este mult diminuată. Vaccinul este singura modalitate a noastră de a ne feri împotriva luptei cu virusul. Noi putem face infecția, dar organismul va reacționa mult mai repede… Asta înseamnă imunologie! La ora asta toată lumea își măsoară anticorpii. Prin acest vaccin noi ne învățăm corpul să reacționeze eficient și mai rapid atunci când ne vom întâlni cu boala. Să nu mai aibă timp virusul să se dezvolte. Noi putem lua virusul numai că nu vom mai avea aceleași reacții dure. Folosindu-se niște termeni precum ARN mesager, ADN, oamenii au fost bulversați. Cetățenii nu au nicio vină…Trebuia să se facă mai mult în ceea ce privește explicațiile asupra vaccinului, chiar dacă acest lucru durează mai mult… Eu nu cu Șoșoacă am o problemă. Ea este o persoană ce a dorit și a reușit să își promoveze imaginea. În toate domeniile există o Șoșoacă… Eu consider că la acest moment cea mai mare putere o are presa, bucurându-se de încredere din partea cetățenilor, dar mai ales prin prisma faptului că are capacitatea de a înțelege și de a transmite aceste lucruri mult mai ușor. E clar că trebuie să fii deștept ca să lucrezi în media. Dacă nu te duce capul nu ai ce căuta în presă. Însă din păcate, mai ales în cazul televiziunilor, lumea este atrasă de show, iar realizatorii de rai­ting.

Rep: Credeți că există un punct de confluență între profesia de politician și cea de medic; care ar fi granița dintre cele două activități?
R.D: În mod normal ca să poți să faci politică cred că trebuie să ții cont și de oameni. Eu depistez la oameni boli grave și trebuie să stau și să le explic acest lucru. Așa ar trebui să facă și politicienii: să explice mai mult oamenilor despre ce e vorba chiar și despre lucrurile mai puțin bune.
Dacă tu, ca stat, impui niște reguli, nu mai poți să ieși, nu mai poți face anumite lucruri fără test, este normal ca să le și suporți, financiar. Pe de altă parte, dacă la noi s-ar spune că toate testele sunt gratuite și că toate clinicile care fac teste primesc banii, cu siguranță că la două săptămâni se va declanșa un mare scandal, decontându-se un număr exagerat de teste, neștiindu-se dacă sunt necesare sau valabile. Ce mi s-ar părea nimerit ar fi ca toți pacienții care și-au făcut testare în clinici private și au ieșit pozitivi să primească bani.

Rep: Ce ați face dacă ați fi un factor de decizie important în Ministerul Sănătății… Care ar fi prima măsură pe care ați dispune-o?
R.D: Evident ceva în favoarea stopării acestei Pandemii. Boala asta este o boală transmisibilă… Ca să o oprim din evoluție trebuie să ne închidem cu toții în casă. Ar trebui să stăm într-un lock-down cam pentru un an de zile. Până când nu ne vom imuniza la nivelul populației nu vom face altceva decât să prelungim agonia. Sistemul sanitar acum este ca valea Prahovei de Revelion, sau autostrada Soarelui în lunile de vară. Nu ai cum să faci atâta șosea pentru atâta lume care vrea să ajungă la mare sau la munte în weekend. Același lucru se întâmplă și în sistemul de sănătate… În concluzie trebuie să ne imunizăm și vaccinul este singura soluție sau așteptăm să ne îmbolnăvim unul, câte unul…

Rep: Pentru cei mai mulți dintre români viața este o ruletă rusească. De ce credeți că s-a ajuns la asta și cine este principalul vinovat?
R.D: Noi oamenii avem tot timpul tendința de a căuta vinovați în orice lucru întâmplat. Totodată permanent încercăm să găsim justificări. Mă uit ce s-a întâmplat în celelalte țări. A căuta vinovați este lucrul cel mai ușor lucru. Tot timpul s-au găsit vinovați. Este o crasă lipsă de răspundere și demnitate. Iar înainte de toate trebuie să acceptăm că nu întotdeauna ce gândim noi este și bine pentru ceilalți.

Rep: De ce ați acceptat să deveniți consilier județean? Ce proiecte ați dori să le promovați?
R.D: Am intrat cu convingerea că se mai poate face ceva pentru acest oraș, că aș putea să încerc să mișc niște lucruri. Din păcate am prins, alături de colegii mei, vremuri foarte tulburi. Nici măcar nu am reu­șit să ne cunoaștem bine, între noi… să avem niște discuții – așa cum se întâmpla pe vremea când tatăl meu era consilier, când discutau, ajungând la controverse, pentru ca la final să accepte un consens. Mă feresc însă să îmi dau cu părerea despre lucrurile pe care nu le cunosc, sau nu le gestionez suficient de bine. Băiatul meu este student la medicină. Altfel spus, continuă tradiția de familie. El a spus de la început că ar dori să vină ca medic în Giurgiu. A fost unul din motivele pentru care am dorit să facem din orașul acesta un loc cât mai atrăgător pentru ei, copiii noștri. Mă uit, de exemplu, la Snagov, un simplu sat de lângă București, care a ajuns o zonă extrem de căutată. Au fost acolo însă niște oameni care au reușit să facă din el o chestie extraordinară. La rândul nostru, apropierea de București înseamnă pentru noi, lucruri bune, dar și lucruri mai puțin bune. Mulți pleacă în București, lucrează acolo, mai ales valorile. Iată de ce când am acceptat să candidez pe listele de consilieri m-am gândit că astfel voi avea șansa de a propune proiecte pentru dezvoltarea acestui oraș și respectiv județ. Hai să ne folosim de Dunăre, de Canalul Plantelor, să creăm zone de agrement prin care vom putea, ulterior, să atragem investitorii la care visăm. Astea au fost lucrurile care m-au determinat să fiu consilier…

Rep: Din ce constatați dvs. în fiecare zi, sunt giurgiuvenii niște oameni sănătoși și fericiți?
R.D: N-aș putea spune că giurgiuvenii sunt mai bolnavi sau mai sănătoși decât populația din alte județe ale țării. Pot spune doar că mulți dintre pacienții mei, care lucrează departe de oraș, suferă de oboseală. Oameni care au trecut de 50 de ani și pleacă de la 5 dimineața și se întorc la 10 seara, conducând câte 6 ore – dus și întors – mașina. Cei mai mulți dintre aceștia suferă de epuizare, chiar și tinerii. Bolile lor, din punct de vedere medical, sunt cele standard: hipertensiunea, cardiopatia ischemică, diabetul și în mod frecvent, depresia. O afecțiune frecventă, dar din păcate neacceptată. Chiar și de o parte din colegii mei. Din păcate suntem tributari unei mentalități învechite, din vremea lui Ceaușescu, când se punea semnul egal între depresie, anxietate și bolile psihice grave. Ți se punea imediat eticheta că ești nebun. Pe de altă parte sunt medicamente ce pot fi remediu pentru astfel de stări, dar pe care nu le poți prescrie căci sunt prea scumpe. Omul trebuie să aleagă între a le cumpăra și a muri de foame… Mă simt mai bine, dar mor de foame…

(va urma)

(Florian Tincu)