Cu o zi în urmă cineva ne-a atras atenția asupra unui text de pe mediile de socializare locale în care o giurgiuveancă, Savu Elena, a ținut să comenteze condițiile din Unitatea de Primire Urgență a Spitalului județean Giurgiu și respectiv despre condițiile din aceste ”sperietori” – așa cum le numea autoarea textului, referindu-se la containerele  din incintă, mijoc de izolare al celor găsiți Pozitiv cu SARS-Cov-2.

Bună ziua!

Acum câteva zile scriam despre UPU Giurgiu! În încheiere am promis că scriu despre SECȚIA DE INFECTIOASE GIURGIU!

Va spun sincer ca nu m-am hotărât mai repede sa scriu pentru ca nu știu de unde, cum sa încep și mai ales sa nu supăr pe nimeni! Am fost internata în aceasta secție! Într-un container! Sperietoare pentru mulți! Vreau sa lămuresc acest aspect! Nu doresc nimănui sa ajungă acolo! Dar dacă este necesar, acolo sa cereți internare! Două paturi, curățenie, grup sanitar, căldura suficientă!

 Despre personal! Încep cu infirmierele! Erau primele care veneau dimineața! După un bună dimineața ne întrebau cum am dormit și dacă avem nevoi de ceva! Dezinfectante zilnic ! Și aveau mult de lucru ținând cont ca erau pacienți cu pampersi ce trebuiau schimbați și spălați! Se auzea f bine prin pereți! Nu le-am auzit niciodată ridicând tonul la nimeni! Erau primele care știau cu. am trecut noaptea! Merita tot respectul!

 Apoi veneau asistentele! Cu bună dimineața pe buzele ce nu le puteai vedea!Le deosebeam după înălțime sau voce! Le vedeam doar ochii ! Calme, cu indulgenta dacă ne era frica de ace, ne răspundeau la întrebări fără sa fie iritate ! Ne explicau ce sunt acele perfuzii, sau injecții ,sau pastile și la ce ne ajuta! Ne monitorizau de doua ori pe zi și dacă luam și alte medicamente personale ne sfătuia să le luam sau nu! Pentru tot ma înclin cu respect și le doresc putere și sa nu se schimbe!

 Doamnele DOCTOR! Chiar nu știu ce sa spun!Nu știam niciodată cine intra! DAR  intrau și spuneau: Sunt doctor…Ce îți poți dori mai mult? Stăteau cu fiecare de vorbă întrebându-ne ce nu îți trecea ție ca pacient prin cap!  Își notau tot și acționau în consecinta! Apoi te întrebau dacă vrei sa știi și altceva! Și cu răbdare te asculta și îți răspundea asa…pe înțelesul tău! Aici nu era …medicul tău, pacientul tău. Toți eram pacienții lor! Asa cel puțin am simțit eu!

MI-AS FI DORIT SA SCRIU NUMELE INTREGULUI PERSONAL!!

Dar nu am cum! Sper sa fiu iertata! Nu fiți cârcotași! Și spun asta ptr că prin pereți se auzea! Și cu toți aveau aceiași atitudine! RESPECT..acesta este cuvântul! Este o secție grea! Pacienți cu grave probleme de sănătate! Pacienți aduși din alte secție, inclusiv neurologie! Cu devieri de comportament, cu pareze, oameni ce trebui tratați și de acest virus parsiv ținând cont și de acele afecțiuni! Credeți că dacă numesc personalul de aici ingeri în alb și albastru zic prea mult? Eu zic ca nu ! Este o părere pur personală! Este o trăire pe care nu mi-o doresc și nu o doresc nimănui!

Un sfat prietenesc: Credeți și feriti-va de acest parșiv virus! Eu nu prea am crezut pâna nu am furat-o! Vă doresc tuturor SĂNĂTATE!

Savu Elena

 

Red. UPU rămâne, indiscutabil,  unitatea cea mai asaltată a Spitalelor, prima linie din sistemul de sănătate,  personalul de aici fiind nevoit să se confrunte cu avalanșa de cazuri grave (accidentați, răniți, persoane venite pe ultima sută de metri, bolnavi cu crize acute și dureri atroce…). Protocolul ce trebuie respectat în toată lumea nu ne este în avantaj, nouă bolnavilor, el stabilind ca primii tratați să fie cazurile grave, apoi fiecare pacient, în ordinea sosirii în Unitate. Iată de ce uneori suntem nevoiți să stăm și câteva ore așteptând să ne vină rândul; iată de ce unii sunt nemulțumiți, reacționează violent, jignesc nejutificat  personalul medical, care i așa  este puțin ca număr, extenuat și continuu pus sub presiune…

În imaginile  alăturate am surprins o seară de gardă copleșită de numărul de cazuri, în care personalul medical trebuia să mulțumească pe toți cei ce se aflau acolo, solicitând ajutor de urgență.

Iată de ce, în ciuda câtorva cazuri izolate, a unor situații mai puțin plăcute, nu găsim cuvinte pentru a le mulțumi celor din UPU Giurgiu pentru modul cum reușesc să facă față acestui război cu moartea pe care-l duc în fiecare zi.

Dumnezeu să îi țină teferi, dându-le puterea  de a ne reda șansaa de a trăi și speranța în ziua de mâine…!

(Redacția)