Astăzi este deja o certitudine faptul că deși frați (surori), două persoane născute de același cuplu pot avea trăsături, temperamente și mai ales vocații diferite.

Un exemplu este cel al administratorilor a două unități comerciale din Giurgiu: cofetăria ”Sofia” din Centrul Municipiului și restaurantul din parcul Alei.

Cofetăria din centrul Municipiului, adiacent stației de microbuze (vis a vis de blocul Romarta), un satelit cochet al cofetăriei ”Sofia” de pe strada CFR, deși dispunând de un spațiu mic surprinde plăcut nu numai prin calitatea produselor (cu siguranță la acest moment prăjiturile de aici sunt cele mai bune din oraș), ci și prin ambient: curățenie, aer condiționat, design plăcut și inspirat, muzică de foarte bună calitate, oferită la un volum care să confere relaxare, nicidecum să deranjeze.

La polul opus se situează restaurantul din Parcul Alei. Un spațiu chicios, în care pisicile și maidanezii se plimbă printre picioarele consumatorilor. Prețurile sunt exagerate în raport cu cele pe care le găsești în restaurantele din Ruse ( Bulgaria), deși TVA-ul vecinilor la produsele alimentare este peste al nostru. Atmosfera este creată (atunci când am poposit noi în el) de câteva televizoare care de obicei sunt poziționate pe meciuri de fotbal, de parcă toți giurgiuvenii s-ar așeza la masă în chip de microbiști nu din dorința de a mânca sau a bea ceva.

Sugerăm patronilor localului să meargă în Capitală la câteva bistrouri din zona Centrală (de exemplu cele din magazinul Unirea), unde ecranele televizoarelor sunt populate de concerte ale unor monștri sacri, cu muzică ce se pretează la petrecerea unor momente plăcute cu prietenii sau familia.

Întorcându-ne la localul din Parcul Alei, aici membrii personalului ce servește la masă, am constatat că este ”echipat” cu hainele cu care au venit de acasă (fără tricouri sau altceva, personalizate), părând că sunt condamnați la zile de muncă în folosul comunității, fără vreun zâmbet de bun venit, lipsiți de vlagă și de cheful de a dialoga cu consumatorii.

Deși unul dintre asociații restaurantului amintit este cunoscut ca un foarte bun bucătar, produsele suferă însă mult, atât ca gust cât și din punct de vedere al aspectului lor în farfurie, conform declarațiilor unor clienți.

Este adevărat că astăzi cu greu mai găsești tineri talentați în ale gastronomiei, dispuși să renunțe la a butona tastele telefonului, pentru a pregăti – de dimineața până seara – mâncăruri cu gust.

Iată, în rândurile prezentate mai sus, un exemplu clar că gradul de rudenie nu are nicio relevanță atunci când vine vorba de modul în care gestionezi o afacere. Pentru a vă demonstra acest lucru, am dat exemplul celor două unități care, deși sunt manageriate de doi frați, ca standard de calitate și servicii oferite clienților, ele se găsesc la poluri opuse.

(City ZEN)