Astăzi, în toate bisericile ortodoxe se oficiază Denia celor 12 Evanghelii sau Slujba Sfintelor și Mântuitoarelor Pătimiri. Această sfântă slujbă are ca elemente specifice citirea celor 12 Evanghelii ale patimilor și scoaterea solemnă a Sfintei Cruci în mijlocul bisericii. Desigur, această slujbă se va săvârși de toți preoții în singurătate, iar noi vom urmări această slujbă unică în decursul anului de acasă în smerenie și ascultare. Această distanțare nu trebuie să ne oprească din a fi în comuniune cu Biserica, așa că, acolo unde ne aflăm fiecare, să lăsăm toate și să fim „conectați” atât fizic prin intermediul rețetelor de socializare, cât și spiritual prin rugăciune.

La Denia săvârşită în Joia Mare sunt citite cele 12 pericope evanghelice care ne reamintesc despre patimile, răstignirea şi moartea pe cruce a Mântuitorului Iisus Hristos. Este înfricoșător prin ce a trecut Fiul Lui Dumnezeu: lovirile peste faţă, palmele, insultele, batjocurile, haina de porfiră, trestia, buretele, oţetul, piroanele, suliţa, şi mai presus de toate, crucea şi moartea, pe care le-a primit de bunăvoie pentru noi, oamenii.

Denia din Joia Patimilor recapitulează istoria Bisericii și a mântuirii omului, începând cu Cina cea de Taină care este temeiul pentru care mergem la Biserică, fiind taina cea mai importantă a creștinismului. Continuă apoi cu prinderea Mântuitorului în grădina Ghetsimani, aducerea Lui la arhiereii Ana şi Caiafa, condamnarea de către Sinedriu, judecarea de către Pilat, batjocorirea, răstignirea şi moartea, încheind cu punerea Sa în mormânt.

După citirea primelor cinci evanghelii ale deniei din această seară, va avea loc aducerea Sfintei Cruci din Sfântul Altar şi aşezarea ei în mijlocul bisericii, spre închinare. Trebuie menționat că scoaterea Sfintei Cruci din altar, care reprezintă cerul, şi aşezarea ei în mijlocul bisericii, care simbolizează pământul, reprezintă întruparea lui Dumnezeu și venirea printre noi.

Tradiția Bisericii spune că pe drumul către Golgota – locul unde a fost răstignit – fața Mântuitorului a fost ștearsă cu o mahramă, de către o tânără al cărei nume a fost păstrat de tradiție drept Veronica. Mahrama Sfintei Veronica este prima icoană a Mântuitorului, întrucât chipul Său a rămas imprimat pe pânza întinsă de tânără.

Înainte de a muri, Mântuitorul Iisus Hristos a cerut iertare în fața Tatălui Ceresc, pentru cei ce l-au lovit, scuipat, chinuit: „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac.” Era răstignit între doi tâlhari, cuvintele tâlharului din dreapta Sa au fost ultimele cuvinte din lumea aceasta auzite de Mântuitorul înainte de a-Și da duhul! Și nu a fost un simplu cuvânt, ci primul „pomelnic” al Bisericii: „Pomenește-mă, Doamne, când vei veni în împărăția Ta!”. Un cuvânt pentru o mântuire în ultima clipă, căci, făgăduiește Mântuitorul, în aceeași zi aveau să fie, împreună, în rai.

Dragi cititori, în această perioadă trebuie să dăm dovadă de iubire de aproape poate mai mult ca niciodată, protejându-i pe apropiații noștri, dar și pe noi. Să încercăm ca în aceste zile în care nu putem sa fim în biserică să intensificăm rugăciunea, să fim mai buni și să spunem: Pomenește-mă, Doamne, când vei veni în împărăția Ta!  Să nu uităm! Cu trupul acasă, cu sufletul în Biserică, cu mintea la DUMNEZEU!

 

M.D.B.