Cel puţin aşa lasă câteodată să se înţeleagă, reprezentanţii Guvernului care, din când în când, mai poposesc pe meleagurile noastre, în vreo vizită mai mult sau mai puţin oficială.
Povestea începe de la întrebarea unui coleg de breaslă, în conferinţa de presă susţinută de ministrul Dezvoltării, vicepremierul Sevil Shhaideh, aflat recent într-o vizită de lucru la Giurgiu. Jurnalistul a întrebat-o pe doamna ministru de ce în alte oraşe sunt alocaţi bani chiar şi pentru o mie de locuinţe sociale, în timp ce pentru munici-piul nostru, unul atât de sărac, doar 20 de asemenea locuinţe vor putea fi ridicate cu bani de la Ministerul pe care îl conduce.
„Unde vedeţi că este un oraş sărac? Mie nu mi s-a părut deloc aşa ceva…”, a venit, ferm, răspunsul vicepremierului. Nu am înţeles dacă doamna Shaideh făcea aluzie la mărcile autoturismelor parcate în preajma locului în care a avut loc întâlnirea domniei sale cu reprezentanţii locali.
E drept, e bogat, dacă ne luăm după numărul de Bănci, după numărul de săli de jocuri, spălătorii auto şi săli de pariuri, ce sunt înşirate mai peste tot.
Dar dacă din Capitală, Giurgiu se vede atât de bogat, de ce în buti-curile de cartier, pâinea şi cartofii se vînd în continuare pe caiet? Da, e bogat în şomeri, în oameni aflaţi (oare?) în căutare de locuri de muncă. E bogat, pentru că aici găseşti destule maşini de lux (mai corect, rable de lux) pe cap de locuitor, înmatriculate nu în România, ci în ţara vecină.
Acesta este bogatul oraş Giurgiu… O localitate în care industria lipseşte cu desăvârşire, în care, din platformele industriale de odinioară, au rămas doar clădiri în ruină, adăpost pentru maidanezi şi oameni ai străzii, un oraş cu o Dunăre în apele căreia peştele se găseşte tot mai greu, iar scrumbia refuză să mai urce ca altădată…
(Jurnal)