Daniel Marin s-a născut pe 18 iunie 2003 şi, de aproape o lună, se mândreşte cu titlul de licean. A reuşit să intre la Colegiul Naţional „Ion Maiorescu”, la clasa de matematică-informatică, după ce a trecut cu media 9,03 de examenul de capacitate. Daniel ne mărturisea că secretul unei asemenea reuşite este studiul permanent, pasiunea pentru studiu, insuflate de către cadrele didactice ale şcolii în care a învăţat: Şcoala „Acad. Marin Voiculescu” nr. 8, dar, mai ales, dragostea pentru învăţătură moştenită de la mama sa.
Proaspătul licean ne declara că iubeşte la nebunie teatrul, pe care l-a descoperit în şcoala generală. La acel moment, alături de mai mulţi colegi ai lui, a format o trupă de amatori, care s-a întors cu premii de la aproape toate concursurile sau festivalurile la care au participat.
„Nu îmi place să mă laud cu rezultatele mele, pentru că, e drept, un merit îl am şi eu, dar cel mai mult contează cel care te formează: mama, bunica mea, în cazul meu, dar şi profesorii, în general. Trebuie să îţi găseşti un loc în viaţă, o pasiune, pe care, mai apoi, să le urmezi cu stricteţe. Eu iubesc, deopotrivă, teatrul, natura şi şcoala, matematica în special”, ni se destăinuia Daniel.
Puştiul cu suflet de artist iubeşte deopotrivă şi natura. S-a implicat într-o mulţime de proiecte ecologice, a participat, cu şcoala, chiar şi la o tabără în Ţara lui Andrei, după ce au câştigat un concurs de proiecte. Şi mai iubeşte ceva, în mod deosebit… îşi iubeşte surioara care tocmai a venit pe lume, comportându-se foarte grijuliu cu puiul de om, ca un adevărat frate mai mare.
Ca orice puşti de vârsta lui, îi place să iasă în parc, să se plimbe, să se joace pe calculator. Dar – după cum ne mărturisea- tot alături de familie se simte cel mai bine. Daniel nu e deloc un tocilar… nu a fost niciodată, dar preferă ca, în zilele în care nu iese din casă, să mai deschidă câte o carte, între ale cărei file îşi refugiază gândurile. Citeşte cam orice, şi uneori scrie poezii. Cea mai frumoasă este – ne spunea el – o poezie pe care i-a dedicat-o mamei sale, scrisă pe vremea când el era în clasa a şasea. Mămos, fire sensibilă, sentimentală, Daniel se ataşează cu toată fiinţa sa de oamenii pe care îi iubeşte.
Întrebat despre cum îşi vede viitorul, Marin Daniel spunea că încă nu s-a hotărât ce va face în continuare. „Toate la timpul lor”… preferă să spună. O frază pe care îi place să o repete cu fiecare ocazie şi pe care a transformat-o într-un motto după care îi place să se lase condus în viaţă, ca după o busolă.
Aşa arată un copil de 9 şi 10, care iubeşte cartea, teatrul, viaţa şi mai presus de toate familia, care-l completează şi îi împlineşte năzuinţele. Marin Daniel, un nume ce nu trebuie trecut cu vederea, ce cu siguranţă are multe alte surprize plăcute pregătite pentru anii ce vor veni, sieşi, familiei, cât şi celor ce îi sunt prieteni apropiaţi, persoane care îl admiră şi îl preţuiesc.
(Anna LINCĂ)
