Sărbătorim astăzi 163 de ani la Unirea Principatelor Române. Unirea a fost un obiectiv al elitei românești în timpul Revoluției din 1848, asumată de tinerii intelectuali și politicieni drept cel mai important proiect politic de la mijlocul secolului al XIX-lea. A fost un moment în care liderii politici, animați de patriotism, au pus în practică năzuințele poporului, folosind la maximum posibilitățile apărute după Războiul din Crimeea.

 

Un element crucial a fost activitatea și hotărârea tinerilor politicieni români de orientare liberală, precum Mihail Kogălniceanu, frații Ion C. Brătianu și Dimitrie C. Brătianu, Ion Ghica, frații Golescu și C.A. Rosetti. Politicienii de orientare liberală au participat atât la divanurile ad-hoc, unde a fost adoptat principiul unirii, cât și la adunările care l-au ales domnitor pe Alexandru Ioan Cuza.

Grupări politice cu interese diverse au renunțat la candidații lor la domnie în favoarea lui Cuza. La 5 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor în Moldova. La inițiativa lui Ion C. Brătianu, mii de bucureșteni s-au strâns în zona clădirii unde s-a ținut ședința privind alegerea domnitorului Țării Românești, pentru a se asigura că va fi votat tot Alexandru Ioan Cuza, deja domnitor al Moldovei. La 24 ianuarie, Cuza a fost ales ca domnitor în Țara Românească. Așa s-au unit Moldova și Țara Românească și s-au născut Principatele Unite.

Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, ca domn al Moldovei și al Țării Românești, a fost un eveniment care a încurcat calculele imperiilor vecine și a demonstrat că putem să ne realizăm aspirațiile, atunci când suntem uniți în jurul unui ideal comun. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, deși scurtă (1859-1866), a creat o Românie unită și hotărâtă să părăsească Evul Mediu pentru a intra în modernitate.

Prin crearea primului Parlament unic al României și a primului guvern unitar, prin reformele sale – adoptarea primei Constituții, reforma electorală, secularizarea averilor mânăstirești, reforma agrară, a învățământului – domnia lui Alexandru Ioan Cuza a pus bazele dezvoltării moderne a României.

Deși Unirea din 1859 fusese recunoscută de către puterile europene doar pentru perioada domniei lui Cuza, ea a devenit ireversibilă. Acest lucru a devenit posibil prin șirul de reforme inițiate de Cuza și prin acceptarea tronului Principatelor Unite de către domnitorul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, care se bucura atât de sprijinul Franței, cât și de cel al Prusiei. Din 1866, potrivit Constituției promulgate la 1 iulie, Principatele Unite încep să se numească oficial România.

Unirea Principatelor Române a reprezentat prima etapă în crearea statului unitar român, desăvârșită la 1 decembrie 1918. Astăzi este esențial să asimilăm lecția înaintașilor noștri”.

(foto: pictura Teodor Aman – Proclamarea Unirii, Muzeul Naţional de Istorie a României)

(Dan Motreanu- europarlamentar PNL)