(…) Hai să vă spun despre niște lucruri care nu se văd, nu se aud, de aici, din ”system”, dar despre care nu se vorbește deloc. Să vă spun cum se fură legal.
Nu mai pot să tac. După ce am văzut ce s-a întâmplat în acel club (n.n – #Colectiv), după ce a devenit evident că un sistem ca cel din care și eu fac parte, contribuie la mizeria generală, trebuie să vorbesc. Să vorbesc despre mizeria morală în care ne complacem. Luăm salarii și tăcem, căci tăcerea ne aduce următorul salariu… Am să vă vorbesc despre grupul de firme pentru care lucrez de ceva vreme.( n.n.- probabil una de soft sau de IT). Am înțeles cum gândesc niște oameni care conduc firma și pe care i-am crezut multă vreme cei mai tari și mai cinstiți oameni din lume.
Ali Baba și ceilalți hoți
Cei mai mari bandiți din firma asta în care lucrez sunt în jurul lui X, care este banditul șef. Are mulți căței lângă el, (…x, y, z) , ca să numesc pe cei mai mizerabili dintre aceștia. Dar sunt și alții, puțin mai jos, cei micuți: directori sau manageri. Toți fură, știu cum se fură, și lucrează împreună, ca să nu mai zic de cei mici, angajați simpli, care înțeleg despre ce este vorba. Cea mai mare calitate a unora din acest grup de firme este relația de rudenie sau alianța cu oameni cheie din instituții publice. Este un criteriu de bază în ceea ce privește recrutarea și angajarea personalului, și apoi de păstrare în firmă. Sunt oameni care nu fac nimic, nu au nicio calitate. Stau degeaba, dar sun indivizi care pot intra în sediul Ministerului X sau agenției Y, la orice oră, căci sunt rude cu câte un director , ministru secretar de stat sau cu vreun general. Este jenant să vezi cu câtă energie participă toți colegii mei la furtul calificat; suntem ca o bandă de hoți, dar pentru că suntem făcuți complici la hoție și primim niște frimituri. Atunci ne simțim importanți, invitați la masă, protejați de haita de bandiți. Deci nu vorbim, lucrăm cu zel de dimineață până seara, peste program, în weekend, și suntem mândri, suntem cei mai tari hoți din piață. Când a picat firma, aproape că am sărbătorit. E bine că rămânem singuri, ne-am spus, că nu mai trebuie să mai împărțim cu alții! Eu, parte a echipei, nu pot fi altfel decât ceilalți colegi. Mă complac la rândul meu, sunt prins în joc. Ceva s-a rupt în mine pentru prima dată, anul trecut, la turul doi al prezidențialelor, când niște domni și doamne directori au făcut o sedință ad-hoc, vineri după amiaza, ca să ne spună că trebuie să votăm cu Ponta, într-o zi de duminică, că ne va fi bine. Nu am votat cu Ponta, dar mi-am văzut în continuare de treabă, până când am văzut ce s-a întâmplat în Club. Am tăcut o vreme, dar n-am mai putut, și am început să scriu. Să vă explic cum se fură banii oamenilor cinstiți în țara asta, și mai ales cum se fură fondurile europene.
Se fură legal
Este o firmă de hoți, câțiva care fac lucrurile, și destui care tac, fără să fie direct implicați, dar văd totul și înțeleg. Cert este că se fură legal! Avem contracte, avem licitații, avem proiecte, se plătesc facturi. Dar hai să vedem cum se face…
Totul începe cu mult înainte de a se vedea. Sunt oameni care se gândesc cum să realizeze un proiect finanțat din fonduri europene sau de la bugetul local, cu o componentă mare de IT. Apoi, se caută beneficiarul. Adică, pornind de la regulile de aplicare pentru fonduri europene sau de la bugetul local, trebuie găsit beneficiarul eligibil. Acea primărie sau acel minister ce nu își bate capul că are bani de la UE ca să facă proiecte. Nu! Vine cineva de la…, expert pe fonduri europene ( la fel se întâmplă și în cazul proiectelor cu implicarea bugetelor locale) și începe să pregătească terenul. Adică se caută oameni coruptibili în acea primărie, în acel minister, indivizi, eventual numiți politic, care răspund la comanda de la domnul , sau cine o mai fi , și care vor deveni mai atenți la discuție și vor începe să înțeleagă că pot face un proiect bun pentru comunitate.
Proiect bun pentru comunitate!?
Totul e bun pentru comunitate, indiscutabil. Asta facem cu toții, de dimineață până seara, lucrăm pentru comunitate, ca România să fie frumoasă. Asa sunt prostiți oamenii și bineînțeles și noi, cei din firmă. Apoi, după ce se explică în detaliu proiectul, acelei entități eligibile i se oferă pe tavă un caiet de sarcini. Evident, o primărie sau un minister nu are oameni care să scrie un caiet de sarcini, dar lasă că sunt destui oameni, sunt cu zecile, care îți fac caietul de sarcini la virgulă.
Tot ce trebuie să faca primăria e să publice în sistemul de licitații, electronic , acel caiet de sarcini, ca să poată firmele să participe la licitații. Toată treaba durează câteva luni. Lucrurile nu se fac cu viteză, că bate la ochi. Apoi, tot pe linie politică, după publicarea proiectului, se caută sprijin bugetar la Guvern, căci UE rambursează mai târziu proiectul. Trebuie mai întâi să dispui de bani ca să faci proiectul, și de abia apoi recuperezi banii. Urmează licitatia… Dar nu câștigă firma. Nuuuu!, că e licitație! ”Câștigă cel mai bun!” Înțelegeți, oameni buni, ”câstigă cel mai bun”, adică cine trebuie, de fiecare dată! Să fie foarte clar! Adică, tot cineva din grupul de firme. Asta înseamnă firme care aparent nu au nicio legătură cu firma noastră.
Nici usturoi n-a mâncat…
Chiar dacă proiectul e câștigat de 5 firme, niciuna nu are legătură cu cine face treaba. Păi cine a făcut caietul de sarcini? Păi tot noi! Noi știm ce am cerut, noi aveam deja soluția în cap și tot noi implementăm. Cum? Nu se vede? Nu, că nimeni nu se uită, toți se fac că plouă. Noi nu spunem lucrurilor chiar pe nume și nici nu avem voie să vorbim la telefon, dar scriem linii de cod, testăm, instalăm servere. Noi facem totul. Nu păstram însă nimic, niciun document, nici un email, nici o urmă! Cei mai avansați oameni în furt sunt cei ce fac jocurile. Cei care gândesc în stil mare. Dar mai sunt băieti care se mulțumesc și cu resturile. Toți au la rândul lor firme sau participă la diverse activități și rămân la rândul lor cu bani. Dar, dacă nu vă e prea clar, hai să intrâm și mai mult în detalii. Cât costa un soft? S-a scris prin presă urât despre noi, cum că umflăm prețurile. Păi cum v-ați dat seama de asta că nu prea știți cu cât se umflă…
Cum se plimbă banii
Vorbind cu diverși colegi, am aflat că la un proiect de 10 milioane de euro, din fonduri europene, toate costurile nu depășesc 3 milioane euro; cu multă generozitate și marje de proiect. Dar cine poate verifica? Cine știe cu adevărat? Și până la urmă, cui îi pasă? Firmele care câștigă licitațiile sunt folosite ca paravan pentru execuția proiectului tot de cătrefirma noastră de IT. Și sunt contracte, scrise și nescrise, prin care firmele paravan rămân cu 2%-5% din valoarea tranzacționată, fără să facă nimic. În felul acesta beneficiarul crede că totul a fost făcut de firmele care au câștigat licitația, la fel cred și autoritățile, la fel cred și cei care mai vin în contro, care pot fi și de la Bruxelles. Banii sunt apoi plimbați până în buzunarele celor pe care îi vedem pe la televizor: politicieni, primari, directori de prin ministere… Se cumpără pe acest proiect și telefoane, tablete, laptopuri care ajung pe la cățeii din administrația publică, fără nici o logică, dar cine verifică?
Proiecte bune…la nimic!
Buuuun, dar până la urmă care e treaba? Păi treaba e că 75% sunt bani negri, furați, plimbați de colo, colo, care nu se regăsesc în nimic. De aia nu avem nici drumuri, nici spitale. Ce vă spun eu se întâmplă peste tot în această țară. Să nu credeți că grupul de firme în care lucrez este singurul grup care procedează așa… Ăsta e sistemul, domnilor, dar e ăla ascuns, pe care noi oamenii de rând nu îl vedem și de care nu știm. Degeaba ne bucurăm că a picat Guvernul, bunăstarea nu va veni, iar sistemul va dăinui!
Așa se fură, legal, în România. E nevoie de încă 5 DNA-uri ca să îi prinzi pe toți și să schimbi sistemul. Și să nu credeți că se pierd 7 milioane din 10, care sunt bani negri. Mai sunt 3 milioane costuri, că noi codăm, zi și noapte, în weekend-uri, și primim salarii, plătim taxe. Dar, într-un caz din două, ce rezultă la nivel de proiect, este zero barat! Nu e folosit de nimeni la nimic. Deci în cele mai multe cazuri, statul pierde toți cei 10 milioane de euro fără să obțină nimic, din care 7 milioane sunt bani negri, iar 3 milioane sunt bani care se duc pe salarii, taxe, căci s-a ”muncit” și oamenii au fost plătiți.
Multiplicați de mai multe ori, pe mai multe proiecte, acest calcul, și vă va ieși bugetul unui minister! De asta nu se vede nimic, nici spitale, nici școli, nimic. Căci banii pur și simplu dispar…În spatele lor însă zac multe documente, multe servere și softuri, dar multe stau degeaba, căci de la bun început s-a pornit greșit. Nu le-a cerut cineva care avea nevoie de ele. Nu! Le-am cerut noi, ca să furăm niște bani și pentru acest lucru i-am luat în barcă pe niște domni și niște doamne care au primit pentru implicarea lor, o parte din acești bani.
Așa funcționează sistemul. Nu, nu se va schimba. Nu vă îmbătați cu apă rece. Și sunt mulți ca noi, foarte mulți. Asta e clasa privilegiată care se hrănește din furt și a format o haită care se susține.
Vorbiți și schimbați sistemul!
Puteți să mă cautați mult și bine. Eu n-am obligații, nu prea am nici rude. Pot sa plec în America oricând, dacă vreau! Iar acolo, cu toți securiștii voștri înfipți de ani buni, peste tot, cu care întrețineți o atmosferă de panică în toată firma aia, de nu mișcă nimeni, tot n-o să mă găsiți. În concluzie, îi încurajez pe toți cei care știu și pot spune câte ceva, să o facă. Dacă tăcem și înghițim mizeria lor , să nu ne mai plângem când mor oameni nevinovați (n.n- ca în Clubul #Colectiv) și, poate data viitoare, la o viitoare tragedie vor fi și rude sau cunoscuți de ai noștri. Vorbiți și schimbați la rândul vostru sistemul, toți cei care nu vă temeți. Altfel, vor mai trece 25 sau poate 40 de ani , timp în care nu va mai rămâne nimic; doar ei , cu jeep-urile lor luate din bani furați, și noi cu firimiturile și speranța că va veni o schimbare de nu știu unde…
(Material publicat de Redacție – Nedreptate.ro și revizuită de publicația noastră)