S-a născut în Bucureşti, pe 4 august 1970 şi se descrie ca un „leu” veritabil. Florian Velicu, consilier judeţean PNL, a studiat primii ani în comuna unde îşi aveau domiciliul părinţii săi: Vărăşti; mai apoi, a urmat cursurile liceale în Bucureşti. Este licenţiat în Contencios Administrativ, după ce a urmat studiile Şcolii Superioare de Administraţie Publică din Capitală. Este licenţiat şi în Marketing, iar acum este masterand – anul I – la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative, la Managementul Sectorului Public. Revoluţia din 1989 l-a prins pe tânărul – pe atunci – Florian Velicu, în capitală, ca şofer al comandantului Armatei I. Preferă să nu vorbească foarte mult despre această perioadă a vieţii sale, pentru că, spune el, sunt amintiri mult prea dureroase, şi sunt evenimente care l-au marcat profund. Imediat după 1990, timp de trei ani, a fost plecat peste hotare, şi, la întoarcere, a pus bazele unei firme de transport marfă, de care este foarte mândru. În politică a intrat relativ târziu, spre sfârşitul anului 2007, şi, câteva luni mai târziu, a fost ales consilier municipal – primul său mandat. A urmat încă un mandat de ales local, din 2012 până în 2014, iar acum este consilier judeţean PNL. Se lasă greu convins să vorbească despre el, preferă să vorbească despre problemele pe care le sesizează atât la nivel de municipiu, cât şi de judeţ, dar, mai ales, la nivelul Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară „Sănătate Asigurată prin Apă Curată”, al cărei director este. Cu toate acestea, am reuşit să îi smulgem câteva dintre secretele pe care nu le ştie multă lume despre consilierul judeţean Florian Velicu.
Reporter: – Cum v-aţi decis să intraţi în politică? A fost o decizie grea?
Florian Velicu: – Am intrat în politică după ce timp de 15 ani am activat în mediul privat. Am considerat că este important ca orice persoană de bună credinţă, care are ceva de spus, să pună umărul şi să schimbe ceva în societatea în care trăieşte, sau chiar în România. A fost destul de greu, am cântărit bine toate opţiunile, şi, într-un final, m-am decis pentru că aveam credinţa, la acea vreme, că nu va mai dura mult şi România va ajunge la nivelul ţărilor din Occident spre care priveam, cu toţii, cu jind.
R: – De ce aţi ales Partidul Democrat Liberal?
F.V. – Pentru că era o formaţiune politică aflată, pe atunci, în opoziţie, şi nu oferea mare lucru. Poate de aceea, pentru că nu mi-a plăcut să alerg după funcţii.
R: – Aţi fost consilier local şi pe vremea lui Lucian Iliescu…cum se lucra cu acesta?
F.V. – Am fost, pot spune, mai tot timpul în opoziţie. Am avut, apoi, zic eu, o poziţie corectă faţă de atitudinea pe care o avea fostul primar, şi aceeaşi mi-a fost atitudinea faţă de actualul primar. Nu urmăresc, să fie clar, să obţin eu, personal, ceva, ci vreau să se exercite, de către executiv, totul în interesul cetăţeanului, astfel încât să rămână câte ceva după fiecare mandat, nu doar datorii…
R: – Unde este mai greu, în Consiliul Local sau în cel Judeţean?
F.V. : – Greu… în consiliul local sunt cunoscute luptele mele, acum,la Consiliul Judeţean, am găsit la începutul mandatului probleme ce trenează de multă vreme. Nemulţumirea mea cea mai mare este că cele trei drumuri judeţene nu au putut fi finalizate pe fonduri europene, dar aici nu este vina actualei conduceri, ci a celor anterioare, care nu au monitorizat aşa cum ar trebui activitatea constructorului care a câştigat licitaţia. Din păcate, de pierdut are tot omul de rând…
R: – Care ar fi atuurile municipiului, şi care ale judeţului Giurgiu?
F.V. – Nu ştiu sigur dacă putem vorbi despre atuuri, mai repede am vorbi despre punctele slabe. La municipiu, în opinia mea, este un management defectuos, care încă nu e târziu să fie schimbat ca şi mod de abordare. Apoi, avem mari probleme cu sistemele de canalizare, în sensul că sunt defecţiuni de execuţie din perioada lui Lucian Iliescu… Din păcate, dacă nu vom pune, cu toţii, umărul, şi nu vom lăsa partipriurile deoparte, nu vom ajunge nicăieri. Trebuie abordată cu multă seriozitate această tentativă de schimbare la faţă a municipiului şi judeţului.
R: – Sunteţi un om optimist, sau, mai degrabă, pesimist?
F.V. : – Aş zice că sunt realist. De fapt, am un defect: când constat ceva, spun. De aici apar şi situaţiile neplăcute, divergenţele. Dar eu zic că e ceva constructiv.
R: – Consilierul Florian Velicu are vreun regret?
F.V: – Nu spun, pentru că aş da satisfacţii multor duşmani. Dar am multe satisfacţii: am o familie frumoasă, realizată, sunt un om sănătos, care face ceea ce îi place, am un fiu pe care mi l-aş dori medic în România, nu în vreo clinică din afara ţării.
R: – Cum este consilierul judeţean Florian Velicu în viaţa de zi cu zi?
F.V.: – Sunt un om normal care, în puţinul timp liber pe care îl are, îi place să facă o serie de activităţi gospodăreşti. Încă nu m-a trimis soţia la cratiţă, ea este o gospodină desăvârşită, dar nu neg că şi eu gătesc destul de bine, atunci când situaţia o cere. De pasiuni, nu prea mai este timp…
R: – Sunteţi dispus să răspundeţi unor întrebări fulger? Alegeţi repede: mare sau munte
F.V. – Clar, muntele. Muntele mi-a plăcut dintotdeauna, marea a fost doar în perioada tinereţii…acum, nu mă mai regăsesc pe malul mării. Şi apoi, sejurul nu trebuie, la mine, să dureze mai mult de trei zile. Iar staţiunea mea preferată este Sinaia, unde am şi investit încă din perioada când aveam firma.
R: – Casă la ţară sau la oraş?
F.V. – Şi acolo, şi acolo, am în ambele zone, dar îmi doresc să apuc ziua în care diferenţele dintre mediul rural şi cel urban să fie aproape de zero. Ambele medii au farmecul lor…
R: – Angajat la stat sau la privat?
F.V. – Am lucrat în ambele medii… la stat e mai comod, dar la privat e alta situaţia. Cum am fost – şi sunt – administrator de firmă, se zice că există o muncă de om nebun să faci faţă hăţişului legislativ de la noi…şi, crede-ţi-mă, spun adevărul!
R: – Aţi avut momente de cădere…cine v-a repus pe linia de plutire?
F.V. – În cele mai multe cazuri, eu singur. Dar nu neg şi sprijinul celor care îmi sunt aproape.
R: – Care este motto-ul după care vă ghidaţi în viaţă?
F.V. – Sunt mai multe, dar cred că cel mai potrivit este „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!”. Din păcate, însă, am întâlnit oameni de la care aveam aşteptări, dar care m-au dezamăgit…
R: – Care a fost „profesorul” dumneavoastră în politică?
F.V. – E greu de răspuns… Am avut, într-o vreme, impresia că oamenii pe care îi consideram buni în politică, să dezamăgească. Dar au fost persoane de la care am învăţat mai mult decât credeam. Nu vreau să dau nume, să nu supăr pe cineva.
R: – O ultimă întrebare. Ce va face Florian Velicu la pensie?
F.V. – Dacă mă ajută Dumnezeu, şi dacă sunt sănătos, voi rămâne un om activ. Sper, în primul rând, să am mai mult timp pentru familia mea, care mi-a reproşat de mai multe ori orele petrecute în politică…Şi, de ce nu, mi-aş dori să fac, poate, şi un ocol al Pământului…dar nu în 80 de zile!
(O.C.)