Reporter: În debutul dialogului nostru, am dori să ne precizați câteva date biografice despre dumneavoastră.
Adelina Sîrbu: Am văzut lumina zilei în seara geroasă a zilei de 22 ianuarie 1969 , în maternitatea Spitalului Județean Giurgiu. După cum era firesc, s-au bucurat enorm, părinții mei, Ioana și Dumitru Burlacu, cadre didactice la Școala Generală nr.1 Frătești, căci eram primul și mult așteptatul lor prunc , dar și bunicii mei , atât cei maternali, cât și cei paternali, cărora bunul Dumnezeu le dăruia prima lor nepoțică. Nouă luni de zile am crescut sub grija și iubirea părinților mei în casa în care se născuse și crescuse și tatăl meu , dar, spre sfârșitul lunii septembrie, mi-am schimbat ,,domiciliul “ deoarece mama devenise elevă a Institutului Pedagogic de Educatoare din Giurgiu , astfel că am trecut în îngrijirea măicuței și bunicului meu din satul izvoru, comuna Gogoșari, în casa lor rostind primele cuvinte și făcând primii pași. Încă din toamna anului 1971, am devenit ,,eleva “ mamei mele, deoarece în acel an al absolvirii Institutului Pedagogic, fusese repartizată ca educatoare la Gradinița cu program prelungit din satul Izvoru. În toamna anului 1973, odată cu transferul mamei mele la Gradinița nr.1 Frătești, am revenit în satul Frătești unde am terminat cursurile preșcolare și am urmat clasa I și a II-a. Din clasa a III-a și până la abslovirea clasei a VIII-a am fost eleva celei mai vechi și renumite școli giurgiuvene , Școala Gimnazială nr.1 (Sfântul Gheorghe). Cei mai frumoși ani ai adolescenței mele i-am petrecut în băncile Liceului,,Ion Maiorescu”, unitate școlară etalon a învățământului giurgiuvean , absolvită în urma examenului de bacalaureat susținut în anul 1988. În ceea ce privește cursurile universitare, mă mândresc că am facut parte din prima promoție a celei dintâi universități particulare din România, renumita Universitate Ecologică din București , fiind absolventă a Facultății de Științe Ecologice. În anul 2009 am absolvit masterul ,,Geomorfologie dinamică și protecția mediului înconjurător” , în cadrul Facultății de Geografie a Universității din București, iar în anul 2011 am absolvit cursurile postuniversitare ale Facultății de Geografie. M-am căsătorit în anul 2005 cu subofițerul de poliție Liviu-Mihail Sîrbu de la I.P.J.Giurgiu, în februarie 2006 născându-ni-se singurul nostru copil, Andrei-Rareș Sîrbu, în prezent elev în clasa a- V-a la Școala Gimnazială ,,Sfântul Gheorghe” din Giurgiu.
Rep: În continuare, referitor la activitatea și realizările dumneavoastră profesionale de până acum, ce ne puteți spune?
A.S: Urmând exemplul părinților mei, în anul 1996 am optat pentru cariera didactică, fiind numită mai întâi profesor de geografie cu statut de suplinitor la Liceul Teoretic,,Tudor Vianu”, iar în toamna anului 2000 promovând concursul de titularizare pe catedra de geografie de la Liceul Teoretic,,Tudor Vianu”. Tot prin concurs am obținut definitivatul și gradele didactice II și I. Îmi iubesc mult profesia de dascăl , pe care nu aș schimba-o pentru nimic în lume. În activitatea mea didactică investesc temeinica pregătire metodico-științifică și psiho-pedagogică dobândită în învățământul superior și prin munca la catedră de 2 decenii, bucurându-mă de prețuirea colegilor, de respectul și stima elevilor și a familiilor acestora. Toate acestea mi-au atras și aprecierea Inspectoratului Școlar Județean Giurgiu și a Ministerului Educației și Cercetării Naționale, fiind numită director al Liceului Teoretic,,Tudor Vianu”, funcție îndeplinită în perioada septembrie 2009 – septembrie 2013, iar timp de doi ani (2013-2015), funcția de inspector școlar general adjunct.
Rep: În ceea ce privește activitatea politică, în primul rând, când ați ”cochetat” prima dată cu acest domeniu și ce v-a determinat să pătrundeți în el?
A.S: Dedicată trup și suflet profesiei didactice, m-am hotărât destul de greu să cunosc și viața politică, în anul 2011 devenind membru al Partidului Național Liberal.
Rep: De curând, ați devenit consilier în cadrul Consiliului Local Giurgiu. A fost greu drumul parcurs până aici? Ce înseamnă pentru dumneavoastră postul de consilier local? Ce așteptări aveți și ce vă propuneți să realizați în această calitate?
A.S: Drumul parcurs până la alegerea în funcția de consilier local în cadrul Consiliului Local al municipiului Giurgiu, nu a fost ușor, dar sprijinul colegilor de partid, al conducerii organizației municipale și a celei județene a PNL, precum și aprecierea alegătorilor au condus în final la alegerea ca și consilier al Consiliului Local Giurgiu. Postul de consilier local îmi incumbă mari responsabilități, aflându-mă pentru prima oară într-o asemenea activitate, de care depinde evoluția și dezvoltarea social-economică și culturală a municipiului Giurgiu. Nu îmi va fi prea ușor să activez în cadrul comisiei de servicii publice și asistență socială ținând seama de multitudinea problemelor de ordin social cu care se confruntă comunitatea giurgiuveană – șomajul, asistații social, copiii rămași în grija și supravegherea bunicilor prin plecarea părinților la muncă în străinatate, infracționalitatea în general și cea juvenilă, în special, disfuncțiile demografice, etc. Aflată la început de drum într-o asemenea funcție, împreună cu ceilalți colegi consilieri, indiferent de culoarea politică, vom milita pentru ca giurgiuvenilor și urbei lor străvechi să le fie mai bine, să dispară sentimentul apăsător al tristeței, prin parcurile orașului să se joace mai mulți copii, iar în școli mai mulți elevi să se pregătească temeinic pentru binele lor și al țării.
Rep: Unde vă vedeți peste 5 ani?
A.S: Dacă voi fi în situația de a raspunde la întrebarea ,,Unde vă vedeți peste 5 ani? “, răspunsul meu ar fi unul singur – în mijlocul elevilor mei!
Rep: De asemenea, am dori să vă cunoaștem și în calitate de om, cu calități și defecte, cu împliniri și dezamăgiri… Cum v-ați autocaracteriza în câteva cuvinte? Care este cea mai mare împlinire a dumneavoastră? Dacă ar fi să vă doriți ceva mai mult, pe orice plan sau aspect al vieții, care ar fi acel lucru?
A.S: Cerându-mi să mă autocaracterizez, nu-mi va fi prea ușor, deoarece alți semeni de-ai mei ar trebui să mă caracterizeze. Poate că ar interveni și o problemă de subiectivism. În orice caz, pe scurt, sunt un om asemenea unora dintre noi – cu bune și cu rele. Conștiincioasă în îndeplinirea îndatoririlor profesionale și a celor comunitare , o bună soție și mămică, un dascăl grijuliu față de copiii care mi-au fost încredințați spre instrucție și educație. Dar am și un mare defect –marea încredere în bunătatea semenilor, atipică și prea rar întâlnită în societatea de astăzi! Întrebându-mă care este cea mai mare împlinire a mea, iată răspunsul – satisfacția de a practica una dintre cele mai nobile profesii – instruirea și educatia tinerelor generații. Și legată de aceasta – dorința de a vedea o altă față a învățământului românesc, superioară celei de astăzi sub toate aspectele.
Rep: Nu în ultimul rând, pentru a ”definitiva” conturarea imaginii de ansamblu despre dumneavoastră, ne puteți vorbi despre hobby-urile pe care le aveți?
A.S: Și, în sfârșit, ce hoby-uri am? Iată-le: drumețiile, confecționarea goblenurilor, croșetatul și tricotatul, cititul, muzica bună, ajutorarea celor dragi mie și nu numai…!
(Teodora Nicolau)