***Psiholog Monica Lăceanu : ”Altceva mai frumos decât să te afli în preajma copiilor , nici nu cred că există…!”
Pentru cei din Complexul de Servicii Sociale din subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Giurgiu (DGASPC), zâmbetul copiilor și respectiv liniștea citită pe chipul mamelor ajunse aici împreună cu copii lor , pare să fie suprema răsplată așteptată de aceștia, după cum ne spunea psiholog Monica Lăceanu, șefa Centrului aflat pe fosta șosea 23 August din Municipiu. Dar hai să continuăm în această ediție un dialog început cu câteva săptămâni în urmă despre tot ce se ”
”Sunt familii care se întorc după mulți ani pentru a ne mulțumi.”
Oricum ne obligă Legea ca cei ce sunt reintegrați să fie monitorizați o perioadă în care ținem legătura cu aceștia. În privința relației interumane ce se stabilește aici, sunt destui copii care au fost instituționalizați înainte de 1997, când a fost înființată Direcția căci aici înainte a fost tot Centru – ne preciza Monica Lăceanu. Copii care în 1990 au plecat în adopție e aiciși s-au întors să-și vadă rădăcinile. La nivel de relație interumană, evident că se formează o legătură care persistă și care se materializează prin faptul că ei oferă sprijin și susținere altora ce au nevoie de aceste servicii. Este o relație interumană în cadrul căreia ne face să ne atașăm și noi de ei și ei de noi și indiferent unde ar pleca de aici și indiferent cât de puțin ar sta, există o bucățică din suflul noastru care nu mai rămâne la fel…Mai puțin în ceea ce privește cuplurile mamă-copii, căci este vorba despre o altă relație. Sunt într-adevăr familii care se întorc după mulți ani pentru a ne mulțumi. Ce pot spune este că despărțirea e grea și pentru noi cât și pentru ei.
Proiecte, proiecte, proiecte…
În privința unor proiecte ce pot fi accesate Monica Lăceanu spunea: Am făcut-o în timp…Depinde de linia de finanțare și de cine este eligibil să solicite. În perioada în care eu mi-am desfășurat activitatea aici, din 2000, s-au primit o grămadă de finanțări nerambursabile . Până în 2005 au fost finanțări nerambursabile de circa 1,5 milioane de euro. După care au mai fost solicitate de către Consiliul județean noi fiind parteneri și beneficiari . În ceea ce privește asistența socială în opinia mea noi puteam să avem mai multe fonduri atrase, dar ceea ce pot să spun cu certitudine este că marile schimbări și îmbunătățiri în sistemul de protecție a copilului a fost prins în finanțările nerambursabile. Altfel indiferent câtă bunăvoință ar avea Consiliul județean nu le-ar permite bugetul ca măcar un Centru sau câteva pe mandat să le facă la standarde de calitate pentru că nu este posibil. Giurgiu este un județ sărac, priorități sunt destule. Însă cu finanțările nerambursabile am reușit să schimbăm un pic fața instituției inclusiv casele de tip familial au apărut tot prin închiderea Centrelor mari.
Înainte de toate , sponsorii!
În privința investițiilor pentru dotarea Centrului, Monica Lăceanu spunea că la acest moment nu le lipsește nimic în Complexul de Servicii . Singurul lucru pe care îl doresc este să continui și să lărgesc zona de petrecere a timpului liber al copiilor. Asta cu ajutorul sponsorilor care asigură mare parte din acest lucru. Astfel copiii din Centru votr putea să iasă cât mai des în afara lui . În privința dotărilor următoarea donație pe care o așteptăm este de la firma Bosh, un număr de 4 sisteme de aer condiționat de mare capacitate care vor asigura climatizarea necesară în tot timpul anului, mai ales în clădirea veche, ce ar însemna a patra sponsorizare consistentă pe o perioadă de doar trei ani. În același timp îmi doresc să lărgesc cercul de sponsori care deja s-a coagulat într-o oarecare măsură. Amintesc aici Asociația ”Sufletiști în Europa” , firma Bosh, Hotel Caro din București, prin Octavian Lazăr, un grup Rotary din Germania ce are continuitate și ne ajută de peste 25 de ani…Pentru noi aceștia înseamnă foarte mult Numai dacă amintim că toate locurile de joacă din Centru au fost donate de către Bosh. Și tot ei au mai dotat și reabilitat Casa de tip familial de pe șoseaua Oinac, ”Daniela” . În anii trecuți am mai primit ți alte sponsorizări la fel de substanțiale , în cadrul unei colaborări ce ține de aproximativ 3 ani, datorită unui prieten, Valentin Mina, ce , așa cum ne-a mărturisit , este atașat emoțional de acest loc în care a existat cândva o creșă pe care a frecventat-o și el în copilărie. Despre Daniel Iordache și Grupul ”Sufletiștii…”, nu pot spune decât că sunt lucruri minunate pe care le face. Ultima surpriză a sa a fost o excursie la munte organizată de el pentru un grup de 40 de copii . Și pentru că înainte de a pleca din țară, acolo unde lucrează, alături de alți români, mai avea ceva bani, ne-a dotat cu o mașină de spălat pentru Complexul de servicii , un aragaz pentru casa ”Daniela”, hotărât, așa cum ne spunea, să cheltuiască toți banii alocați acestui proiect.
”Nu putem repara nimic din ceea ce este stricat în viața copiilor…”
Noi nu putem repara nimic din ceea ce este stricat în viața acestor copii. Putem însă să le facem viața frumoasă pentru o perioadă de timp , să atenuăm și să diminuăm o parte din efectele secundare ale vieții pe care au trăit-o . Încercăm astfel să le înlocuim amintirile urâte cu unele frumoase, să le creștem încrederea în sine, să vadă că viața poate fi și altfel, să le creștem motivația de a merge la școală și de a învăța. Ne bucurăm că indiferent de unde vin, din mediul rural sau urban, reușesc să obțină rezultate bune. Este unul din lucrurile de la care nu se face rabat sub nicio formă, de la educație. În privința activităților extrașcolare copiii sunt extrem de deschiși…Avem cazul unui băiat care merge la un Club de fotbal din municipiu. Pe restul îi vom înscrie, din această toamnă, la diferite cercuri din cadrul Clubului Elevilor, echipa dascălilor de acolo fiind una minunată . Un loc în care copilul își dezvoltă abilitățile, învață ceva și își petrece cu folos timpul liber. Un loc plin numai de beneficii. Acest loc de muncă a fost pentru mine o experiență unică în care am putut să trăiesc continuu aproape de problemeler oamenilor, familiilor și copiilor acestora …Avem și copii care au plecat de aici și au astăzi douzeci și ceva de ani și care sunt medici veterinari, asistente medicale… avem un tânăr care a terminat Teologia și care se pregătește a fi numit Episcop.
Personal cu vocație și dragoste de oameni !
Abordând problema specialiștilor din cadrul echipei ce lucrează în Centru, Monica Lăceanu ne spunea că ar dori ca acest deziderat al salariaților cu vocație să fie unul al conducerii instituției de acum. Cred că este un domeniu foarte sensibil. Dacă aici nu poți să fi bun și nu poți să faci lucruri din sufletul tău, nu poți să le faci nicăieri în altă parte. Și te cam obligă într-un anume fel. Profesia mea de psiholog, de 27 de ani, nu îmi conferă o altă imagine. Experiența profesională a făcut să trăiesc aproape de problemele copiilor și oamenilor . Dacă le povestești, din afară par lucruri de necrezut, când însă cei ce vin aici încep să lucreze cu oamenii . încep să își descopere laturi ale personalității, nebănuite. Probabil că au aceste aptitudini latente, iar în acest loc ele încep să se manifeste. când iei un copil în brațe sau când vezi că are nevoie de ajutorul tău și trebuie să faci ceva pentru el , și se așează și ție ordinea priorităților. Pentru mine este epuizant ca și consum emoțional dar și foarte frumos, căci altceva mai frumos decât să fii în preajma copiiilor nu cred că există .
(Florian Tincu)