Dacă vrei să scrii ceva despre comuna Clejani e musai să amintești – așa cum bine nota cineva într-un reportaj realizat cu ceva timp în urmă – despre Biserica gotică de aici, despre mumia lui Mișa Anastasievici, despre celebrul taraf din Clejani, rămas astăzi doar o amintire, trebuie să scrii despre cei natură, dude, corcodușe, ploaie, Moșii de vară sau despre Rusalii…
Despre acest Mișa Anastasievici, originar de pe malul sărbesc al Dunării există o adevărată legendă pe care nu mulți o știu. În anii 1830, fâcând ceva bani din comerțul cu animale, mituind în stânga și în dreapta omul devine un influent personaj politic al locului. Începe să aibă vase, își ridică un depozit pentru animalele, dar nu se oprește aici. Simte gustul afacerii și se apucă de comerțul cu sare, ba chiar ajunge – spune povestea – ca în timpul revoluției din 1848, să arendeze ocnele de sare din Țara Românească, cumpărând toate terenurile pe care le găsește în jurul Clejaniului.
O comună ce părea greu de gestionat, după anii 90, dar odată cu venirea ca primar a lui Florin Nidelea lucrurile aici au început să reintre în albiile lor. O parte dintre cei ce nu erau obișnuiți cu respectarea legilor comunității s-au lăsat greu dați pe brazdă, cum se zice, dar până la urmă au făcut=o, mai de voie, maai de nevoie…
