Pe 23 august 1944, situația României s-a schimbat radical. Aliată cu Germania în Cel de-al Doilea Război Mondial, România a trecut de partea puterilor occidentale. Istoricii cred că situația a cerut schimbarea direcției, pentru că era doar o chestiune de zile până ce Germania nazistă, condusă de Hitler, să fie înfrântă, iar asta ar fi însemnat ca România să devină teatrul unui război și apoi a unei înfrângeri, cu consecințe dezastruoase împotriva poporului. În schimb, în câteva zile în România a intrat Armata Rusă. 
Pe 23 august 1944, România a întors armele împotriva fostului aliat, Germania, şi a trecut de partea Naţiunilor Unite și Rusiei. Persoanajele care au avut un rol covârșitor în acea zi au fost Regele Mihai și Mareșalul Antonescu, potrivit historylapse.org.

Regele Mihai, suveranul României, a luat o decizie grea privind situaţia României, înlăturând pericolul transformării țării noastre într-un teatru de război. Astfel, a decis să întoarcă armele împotriva fostului aliat, Germania, şi să se alieze cu Naţiunile Unite.

Ion Antonescu a avut o evoluţie rapidă în ierarhia militară. A fost general, mareşal al Armatei Române, preşedinte al Consiliului de miniştri, „conducător” al statului. Acesta a îndeplinit şi funcţii precum: şef al Statului Major General, apoi ministru al Apărării Naţionale. 23 august 1944. Versiunea Regelui Regele Mihai şi-a dat acordul înlăturării prin forţă a mareşalului Ion Antonescu. Tot atunci s-au pus bazele unui guvern de uniune națională, Blocul Naţional-Democrat, o coaliţie democratică naţională. Această coaliție a reunit principalele forţe politice: PNL, PNŢ, PSD, PCR.

Regele Mihai a povestit despre ziua înlăturării lui Antonescu: „Când m-am trezit în acea dimineaţă de 23 august am fost convins că nu voi apuca ziua următoare. Dar eram hotărât să scot România din alianţa ei cu Hitler. Armata lui Stalin era în apropierea României, frontul se rupsese, iar populaţia era sătulă de război. I-am chemat pe mareşal şi pe ministrul de Externe, Mihai Antonescu, la Palat. Când au ajuns, le-am expus viziunea mea asupra situaţiei: România ar trebui să solicite un armistiţiu din partea URSS, a Marii Britanii şi a Statelor Unite”. Antonescu a spus: „Mai întâi trebuie să mă consult cu Hitler”. Regele i-a răspuns: „Asta e, nu‑i nimic de făcut”. 
Spre seară, Regele Mihai a citit la Radio România o proclamaţie către ţară. Acest document important a constituit o declaraţie de război, deoarece în conţinutul textului, a fost specificată intrarea României în război de partea Naţiunilor Unite. „Români, în ceasul cel mai greu al istoriei noastre, am socotit în deplină înțelegere cu Poporul Meu, că nu este decât o singură cale pentru salvarea Țării de la o catastrofă totală: ieșirea noastră din alianța cu puterile Axei și imediata încetare a războiului cu Națiunile Unite”.

Prin proclamaţia citită la radio, regele a făcut cunoscute modificările politice ale României şi anume: formarea unui nou guvern, scoaterea României din război din tabăra Axei şi trecerea trupelor române de partea Naţiunilor Unite, a coaliţiei antihitleriste. În doar patru zile, Bucureştiul a fost eliberat de forţele germane, iar în România a intrat Armata Roşie.

Generalul Sănătescu a devenit premier

După înlăturarea mareşalului Ion Antonescu şi a guvernului său, regele Mihai l-a numit prim-ministru pe generalul Constantin Sănătescu. Acest guvern a fost compus din militari, dar a avut în componenţa sa şi reprezentanţi ai Blocului Naţional Democrat. Din Blocul Național Democrat au fost miniştri fără portofoliu: Iuliu Maniu, Constantin I.C Brătianu, Constantin Titel Petrescu, Lucreţiu Pătrăşcanu. Treptat, comuniştii şi-au netezit drumul spre obţinerea puterii, încercând să izoleze celelalte forţe politice din România. 
Victor Rădulescu-Pogoneanu a fost director al Direcţiei Cabinetului şi Cifrului din cadrul Ministerului de Externe. Acesta a avut acces la toate informaţiile legate de tratativele purtate de factorii politici de la București pentru ieșirea României din alianţa cu Germania. Pogoneanu a oferit informaţii importante cu privire la momentul 23 august şi la negocierile purtate în vederea obţinerii unui armistiţiu avantajos pentru România.

Mareșalul Ion Antonescu, arestat și executat

Ion Antonescu a fost arestat în noaptea de 23-24 august, fiind preluat de Emil Bodnăraş şi de un grup de comunişti. A fost ţinut prizonier într-o casă conspirativă a comuniştilor, înainte de a fi predat autorităţilor militare sovietice.

Despre momentul arestării, regele Mihai şi-a amintit:

„Au apărut trei subofiţeri, conduşi de căpitanul Anton Dumitrescu. Căpitanul i-a cerut mareşalului să-l urmeze. Mareşalul a întrebat „Ce înseamna asta?”, „Executarea!” – a strigat aghiotantul regelui. Antonescu a răspuns „Mâine o să fiți cu toți executați!”. În urma procesului, Ion Antonescu şi Mihai Antonescu (ministrul de externe) au fost condamnaţi la moarte. Fostul subofiţer de jandarmi, Costică Gălăvan, a afirmat că „Procesul lui Antonescu s-a judecat în Bucureşti, pe Ştirbei Vodă. Noi, adică Batalionul 3 din Regimentul de Jandarmi Bucureşti, am asigurat ordinea. Apoi, la Jilava, am fost la câţiva metri de el când a fost împuşcat”. Unii istorici consideră că procesul mareşalului Ion Antonescu a fost doar o acţiune de faţadă. Aceștia susțin că soarta mareșalului şi a altor apropiaţi ai săi a fost decisă de către sovietici înainte de proces, un proces cu sentinţă hotărâtă înainte de judecare. Motivele condamnării la moarte, în mare parte, au fost legate de acţiunea militară a României împotriva URSS.

Istoricul Dinu Giurescu a afirmat că „procesul a fost unul comandat”. În curtea Închisorii Militare Jilava au fost executaţi: fostul ministru subsecretar de stat la Interne, Constantin Vasiliu, fostul guvernator al Transnistriei, Gheorghe Alexianu, fostul vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, Mihai Antonescu şi fostul conducător al statului, Ion Antonescu. Și fostul ministru al Apărării, generalul Constantin Pantazi, a fost condamnat la moarte. Însă, guvernul Petru Groza i-a comutat pedeapsa cu moartea în muncă silnică pe viață, în timp ce a fost dus spre locul de execuție.

Din păcate, nu toți românii mai știu ce s-a întâmplat pe 23 august 1944, pentru mulți fiind doar o amintire a fostului regim comunist.