Curtea Constituțională a României (CCR) a constatat că acele competenţe ale prefectului prevăzute de art. unic pct.1 şi care permit validarea/invalidarea consilierilor locali prin ordin al prefectului fără a exista o circumstanţiere a situaţiilor care pot apărea, printre care cele de natură să conducă la un blocaj instituţional, nu sunt constituţionale. De asemenea, Curtea a mai constatat că prevederile art. unic 2 şi 3 din lege încalcă dispoziţiile art.1 alin.(5) în componentele sale privind calitatea legii, precum şi principiul securităţii juridice, aceste dispoziţii fiind chiar în antinomie cu prevederile art. unic pct.1 din aceeaşi lege. Decizia este definitivă şi va fi comunicată preşedintelui Iohannis, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi prim-ministrului.

Modificarea făcută la sesizarea Preşedintelui Iohannis

”Considerăm că această lege cuprinde reglementări neclare, imprecis redactate, ce contravin normelor şi principiilor constituţionale şi încalcă prevederile art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1), art. 120    alin. (1), art. 121 alin. (2) şi art. 123 alin. (2) şi alin. (4) din Constituţie”, arată şeful statului în sesizarea transmisă CCR. Art. unic pct. 1 din legea dedusă controlului de constituţionalitate – alin. (6) şi (7) ale art. 31 din Legea nr. 215/2001 – prevede că ulterior constituirii consiliului local, validarea sau invalidarea unor noi mandate de consilier local se face pe baza propunerii comisiei de validare, prin ordin al prefectului, care se emite în termen de 2 zile de la data înregistrării propunerii comisiei de validare.

Conform actualului art. 31 alin. (2) din Legea  nr. 215/2001, pentru validarea mandatelor consilierilor locali, consiliile locale aleg prin vot deschis dintre membrii lor o comisie de validare alcătuită din 3-5 consilieri, ce funcţionează pe întreaga durată a mandatului respectivului consiliu local. Aşadar, regula instituită de legiuitor pentru validarea/invalidarea mandatelor de consilieri locali, atât la momentul constituirii consiliului cât şi ulterior, este votul deschis al majorităţii consilierilor prezenţi, ca o expresie a principiului constituţional al autonomiei locale – art. 120 alin. (1) şi art. 121 alin. (2) din Constituţia României, subliniază preşedintele.

”Dispoziţiile nou introduse în legea dedusă controlului de constituţionalitate stabilesc regimuri juridice diferite pentru validarea/invalidarea mandatelor consilierilor locali în funcţie de momentul la care se realizează respectiva validare/invalidare. Astfel, la momentul constituirii consiliului local, validarea/invalidarea se face prin votul deschis al consilierilor prezenţi la şedinţă, în timp ce, după constituirea consiliului local, validarea/invalidarea noilor consilieri se va face prin ordin al prefectului”, se arată în document.

Klaus Iohannis mai precizează: ”Aleşii locali respectivi se află într-o situaţie juridică identică din perspectiva scopului urmărit de legiuitor, anume validarea/invalidarea mandatului lor. Prin instituirea unor dispoziţii derogatorii de la această regulă pentru ipoteza validării/invalidării noilor mandate ulterior constituirii consiliului local se induce incertitudine şi incoerenţă în sistemul normativ relevant pentru administraţia publică locală şi se creează premisele unei inegalităţi de tratament juridic între consilierii locali. În consecinţă, reglementarea unor proceduri diferite de validare, realizate de autorităţi publice diferite pentru acelaşi fel de mandate din cadrul aceleiaşi autorităţi publice în funcţie de un criteriu temporal creează premisele unei discriminări”.

În jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale s-a arătat că principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite (Decizia nr. 1/1994). De asemenea, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional (Decizia nr. 86/2003, Decizia nr. 476/2006, Decizia nr. 573/2011, Decizia nr. 366/2014). În schimb, privilegiul se defineşte ca un avantaj sau favoare nejustificată acordată unei persoane/categorii de persoane. În acest caz, neconstituţionalitatea privilegiului nu echivalează cu acordarea beneficiului acestuia tuturor persoanelor/categoriilor de persoane, ci cu eliminarea sa, respectiv cu eliminarea privilegiului nejustificat acordat (Decizia nr. 593/2016), se explică în sesizare.

”În concluzie, instituirea unor proceduri diferite de validare, realizate de autorităţi publice diferite pentru acelaşi fel de mandate din cadrul aceleiaşi autorităţi publice, în funcţie de un criteriu temporal, conduce la o încălcare a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie”, subliniază preşedintele.

(Jurnal)