Vineri, Sâmbătă și Duminică, în Parcul  Fabricii de Zahăr din Municipiul Giurgiu, și-au prezentat o expoziție de fotografie câțiva tineri giurgiuveni, în cadrul unui proiect generos, cu scopul cunoașterii istoriei acestui oraș, al locurilor ce cândva arătau cu totul altfel decât astăzi.

L-am găsit pe coordonatorul acestui grup, ascuns parcă după o pereche de ochelari de soare și o pălărie ce mi-a amintit de persoanjul lui Ernest Hemingway, ”Bătrânul și marea”,  în timp ce tocmai își termina un meniu frugal, așezat pe o bancă laterală a Parcului Fabricii de Zahăr, lângă care zăcea gardul dărâmat al acestuia, ce scotea la iveală, sordid, o zidărie mucegăită și o plasă din sârmă ruginită.  Tânărul stătea la o masă de lemn, răsfățându-și auzul cu acordurile unei melodii electro house, revărsată cu putere din două boxe așezate pe o microscenă improvizată, aflată de partea cealaltă a Parcului,  populată de un grup de băiețandri… În jurul său stăteau, într-o ordine aleatorie, o mulțime de trepiede pe care erau așezate imagini foto din Giurgiul de ieri și de astăzi.

Evident că prima  mea  întrebare a fost : ”Ce avem noi aici…?”

Ceea ce facem noi la Giurgiu se întâmplă în toată Europa, de-a lungul  localităților riverane Dunării în cadrul proiectului ”Giurgiu cu fața spre Dunăre” și face parte dintr-un program european  care se numește DANUrB + ne-a explicat Alexandru Grig Vulpe, după cum ni s-a recomandat. El este finanțat prin Interreg, Programul Transnațional Dunărea.

Este un proiect realizat în parteneriat cu  orașele dunărene prin care se încearcă revitalizarea orașelor riverane fluviului Dunărea, prin cultură și turism.

Am mers mai departe cu curiozitatea întrebând: De ce aici?

Ne-am ales situl Smârda, respectiv Parcul Fabricii de Zahăr,  datorită bogăției de date istorice și tocmai de aceea în parcul și în piațeta Orient din apropiere pot fi descoperite, de cei ce ne vor vizita în aceste zile, o colecție istorică realizată de Bogdan Mateescu, istoric giurgiuvean, la Institutul  de istorie ”N. Iorga” din Capitală, Institut aparținând Academiei Române. 

În fotografiile și planșele expuse în aer liber se poate  descoperi întreaga istorie a cartierului  Smârda începând cu seccolul XIX.  . Povestea satului, sistematizarea ce a avut loc de-a lungul timpului și mai departe dezvoltarea zonei pnă la momentul de față. 

În cadrul acestui proiect  este coordonat de  Asociația pentru Tranziție Urbană (ATU) și implementat la nivel local cu sprijinul   Primăriei Municipiului Giurgiu, Dacultatea de Arhitectură și Urbanism din București , TRANZIT2030.EU și cu implicarea comunități din Giurgiu  (La Bordei, Woody Garden, Giurgiu Neoficial, Ansamblul Urban Parcul Fabrica de Zahăr, Millenium Art , Zâmbete și Vise și Palatul Copiilor).

 Este practic un minifestival  de cartier în care elementele centrale sunt aceste expoziții de fotografie în care putem descoperi  cartierul și orașul de altădată – ne-a precizat Alexandru Grig, vizibil  surprins de prezența noastră intempestivă.

Un minifestival dezvoltat pe trei zone: Prima, ”La Bordei”, unde se află partea de ateliere pentru copii cu lucru manual, bricolaje, grădinărit, unde oamenii pot descoperi bordeiul din Tudor Vladimirescu, 69; A doua, Piața Orient , unde se află  un Info Point prevăzut cu un panou pe care au fost montate două colecții : una despre populația cartierului la 1830-1840  și alta cu evoluția  urbană și socială a Cartierului,  iar aici, în Parcul fabricii de Zahăr, partea de Outdoor, locul în care ne putem desfășura în voie, oferind celor interesați orice fel de informație în legătură cu  istoricul celor trei cartiere.

Dacă în Piața Orient putem constata evoluția  urbană și socială a cartierului,  aici, în Parcul Piața Fabricii de Zahăr , putem descoperi comparațiile  fotografice, realizate de Costin Gheorghe (COCON studio), autor al conceptului ”Atunci și acum”…El a mai avut un proiect  realizat  împreună cu Muzeul de Istorie – Giurgiu, intitulat ”Atunci și acum” . În acest context expoziția am putea-o considera  partea a doua a acelui eveniment, realizată  sub genericul ”Smârda atunci și acum.Acest lucru a fost posibil  prin intermediul colborării cu  Muzeul Județean de Istorie,  care a facilitat prezentarea  acestor fotografii de arhivă  pe care Costin  le-a reconstituit.

Întrebat dacă evenimentul ar putea avea și alte replici, căci din păcate el nefiind , de data aceasta, suficient de mediatizat, Grig ne-a menționat că această experiență s-ar putea repeta doar în funcție de feedback-ul locuitorilor și al autorităților.

Noi ne dorim să continuăm…Dorim  totodată să tragem un semnal de alarmă, deoarece unul dintre ultimele bordeie din regiune, ”La Bordei”, aflat la adresa str. Tudor Vladimirescu nr. 69, este puternic degradat și are nevoie urgentă de intervenție din partea autorităților și a celor ce se ocupă cu reabilitarea monumentelor istorice. Pentru asta este nevoie probabil  să fie  clasat la Institutul Național de Patrimoniu și ulterior găsită o finanțare pentru el. Cu acest eveiment sperăm să atragem atenția  asupra modului în care se degradează, sub ochii noștri,  propria noastră zestre istorică.

Întrebat cine este organizatorul acestui inedit proiect-eveniment, Alexandru Vulpe ne-a spus: Eu,  Alexandru Grig Vulpe,  antropolog și facilitator implementare la nivel local, Andra Mitia Dumitru care este și project – manager, o  prietenă  ce locuiește  ca și mine în cartierul Smârda,  antropolog și ea, amândoi pasionați de istorie socială, Diana Dobrin  ofițerul de comunicare al acestui eveniment și nu în ultimul rând Asociația pentru Tranziție Urbană cu care și eu colaborez.

Am plecat încântat din Parcul Fabricii de Zahăr care, mi-e rușine să o spun,  este astăzi o ruină a parcului plin de verdeață,  ce a fost odinioară, încântat însă de faptul că l-am cunoscut pe tânărul meu interlocutor, fericit că în acest oraș clasat an de an pe ultimele locuri la examenele  naționale din domeniul educației, mai există totuși tineri interesați de trecutul nostru, de trecutul acestui oraș în care ei locuiesc.

Eram copleșit de emoție că mai avem copii frumoși ca el,  ca Alexandru Grig Vulpe,  cetățean al acestui oraș, ca și noi, dar căruia îi pasă. Am privit către cer și am rostit, gândindu-mă la cei trei tineri ce îmi făcuseră viața mai frumoasă în acea după amiază: ” – Doamne…Ține-i Doamne sănătoși, aici lângă noi, căci ei sunt salvarea noastră!”

(Florian Tincu)