Lipsa somnului este o problemă frecventă în societatea modernă, afectând un număr din ce în ce mai mare de persoane.

Cum ne afectează privarea de somn

Privarea de somn apare atunci când o persoană primeşte o cantitate de somn mai mică decât are nevoie pentru a rămâne trează şi alertă.

Durata necesară de somn variază de la persoană la persoană, iar unii oameni, cum ar fi adulţii în vârstă, par a fi mai rezistenţi la efectele privării de somn. În schimb, copiii şi adulţii tineri sunt mult mai vulnerabili. Întreruperile ocazionale ale programului de somn sunt, în general, doar provocări minore pentru organism. Cu toate acestea, lipsa continuă de somn poate duce la somnolenţă excesivă pe durata zilei, la dificultăţi emoţionale, reducerea performanţelor la locul de muncă şi la scoală, obezitate, dar şi la o diminuare generală a calităţii vieţii.

Consecinţele privării de somn şi opţiunile de tratament disponibile.

Semnele privării de somn

Simptomul principal al privării de somn constă în somnolenţă diurnă excesivă. Cu toate acestea, există şi alte simptome asociate, cum ar fi:

– căscat;
– schimbări frecvente ale dispoziţiei;
– iritabilitate;
– depresie;
– fatigabilitate;
– tulburări de memorie;
– incapacitate de concentrare;
– dificultăţi în asimilarea unor cunoştinţe noi;
– pierderea motivaţiei;
– reducerea îndemânării;
– creşterea apetitului alimentar;
– scăderea libidoului.

Efectele privării de somn

Privarea de somn poate avea efecte negative asupra mai multor sisteme ale organismului. Astfel, pot să apară următoarele efecte:

– alterarea funcţiei sistemului imunitar – un program de somn ineficient duce la scăderea imunităţii prin reducerea numărului de citokine ce lupta cu infecţia. Prin această alterare creşte riscul de apariţie a infecţiilor şi vindecarea poate avea loc mult mai greu;

– boli respiratorii – lipsa somnului creşte riscul de apariţie a tulburărilor respiratorii noi, dar şi agravarea simptomelor celor vechi;

– afectarea greutăţii corporale – nivelurile hormonilor ce controlează senzaţia de foame şi saţietate sunt afectate de durata şi calitatea somnului. De asemenea, somnul ajută la gestionarea cantităţii de insulină eliberată şi la controlul stocării de grăsimi. Persoanele care nu dorm destul au un risc mai mare de a dezvoltă diabet de tip 2;

– creşterea riscului de boli cardiovasculare – somnul ajută la gestionarea tensiunii arteriale, a inflamaţiei şi a nivelurilor de zahar din organism. În plus, somnul încurajează vindecarea şi repararea vaselor inimii;                                                                                  – afectare hormonală – un somn insuficient poate afecta producţia de hormoni, inclusiv a testosteronului şi a hormonilor de creştere.

Care sunt cauzele privării de somn

Privarea de somn apare atunci când o persoană nu obţine un număr suficient de ore de somn. Specialiştii recomandă ca durata de somn să fie adaptată în funcţie de vârstă, astfel:

– nou-născuţii – între 14 şi 17 ore pe zi;
– sugarii – între 12 şi 15 ore;
– copiii cu vârste între 1 şi 2 ani – între 11 şi 14 ore;
– preşcolarii (3-5 ani) – între 10 şi 13 ore;
– şcolarii (6-13 ani) – între 9 şi 11 ore;
– adolescenţii (14-17 ani) – între 8 şi 10 ore;
– adulţii (18-64 ani) – între 7 şi 9 ore;
– vârstnicii (peste 65 de ani) – între 7 şi 8 ore;

Unele grupuri de oameni pot considera că somnul reprezintă timp pierdut şi în mod intenţionat nu dorm destul pentru a realiza alte activităţi, cum ar fi munca, divertismentul sau educaţia. Această privare intenţionată de somn apare cel mai frecvent în cazul adolescenţilor şi adulţilor tineri.

Un alt caz în care somnul este inadecvat apare atunci când locul de muncă implică ture de noapte şi sarcini exagerate. Obiceiurile nesănătoase de somn, cum ar fi culcatul la ore târzii sau trezirea mult prea devreme, sunt alţi factori ce pot duce la acumulare de oboseală şi la privare de somn.

Cauzele suplimentare ale privării de somn includ diverse probleme medicale, de exemplu apneea obstructivă în somn, depresia, dezechilibrele hormonale şi diferite alte boli cronice.

Opţiuni de tratament

Tratamentul este necesar doar atunci când o persoană nu poate dormi din cauza unor tulburări fizice sau psihologice. Specialiştii pot ajuta fiecare pacient, în mod individual, să poată dormi şi să atingă o stare eficientă de odihnă. Există două metode principale de tratament in cazul privarii de somn: tratamentele cognitive şi comportamentale şi medicamentele.

Tratamente cognitive şi comportamentale

Exista mai multe metode eficiente ce pot încuraja somnul. Acestea sunt reprezentate de:

– tehnici de relaxare – relaxarea musculară progresivă, ce implica încordarea şi relaxarea diferitelor grupe musculare, poate ajuta la calmarea corpului. Tehnicile de meditaţie, exercitiile de respiraţie şi masajul pot face ca o persoană să adoarmă mai usor;

– controlul activităţilor – modificarea obiceiurilor ce au loc înainte de culcare, dar şi a mediului ambiant reprezintă modalităţi prin care somnul poate avea o calitate mai bună.

– îndepărtarea obiectelor electronice din dormitor şi utilizarea unei saltele confortabile sunt metode foarte utile;

– terapia cognitiv comportamentală – aceasta terapie ajută oamenii să înţeleagă şi să modifice modelele de gândire din spatele anumitor comportamente. Astfel, se pot descoperi gândurile ce produc insomnii şi pot fi corectate pentru ca somnul să fie mai sănătos.

Medicamentele

Atunci când tratamentele enumerate anterior nu sunt eficace, medicamentele pot ajuta la înducerea somnului. Unele dintre acestea pot fi achiziţionate fără prescripţie medicală, dar cele mai importante pot fi achiziţionate doar la indicaţia medicului. Există o gamă largă de opţiuni disponibile, inclusiv benzodiazepine, hipnotice nebarbiturice, antagonişti ai receptorului melatoninei. Cu toate acestea, trebuie cunoscut faptul ca medicamentele ce induc somnolenţa pot produce dependenţa. Este foarte important ca dozajul să fie limitat, iar tratamentul să fie înlocuit cu cel nemedicamentos.

Respectarea programului de somn, un real ajutor

Majoritatea efectelor negative ale privării de somn pot fi diminuate prin repararea programului de dormit. Pentru îmbunătăţirea obiceiurilor de somn se recomandă:

– mersul la culcare atunci când se resimte oboseala;
– urmarea unui program de somn fix, cu ore de trezire/culcare bine stabilite;
– evitarea consumului de alimente cu 2-3 ore înainte de culcare;
– citirea timp de 20 de minute înainte de culcare sau până când apare senzaţia de somn;
– practicarea de exerciţii fizice în mod regulat;
– amenajarea unui dormitor liniştit, întunecat şi cu temperatura confortabilă;
– evitarea utilizării dispozitivelor cu monitoare, deoarece lumina emisă de acestea poate duce la alterarea somnului.

Complicaţiile privarii de somn

Privarea de somn poate afecta raţionamentul şi prelucrarea normală a emoţiilor, prin diminuarea funcţiei amigdalei şi a cortexului prefrontal. De asemenea, somnul este necesar pentru ca o persoană să poată fi capabilă să înveţe şi să memoreze anumite informaţii.

Atunci când o persoana îşi scurtează durata somnului, organismul nu mai gestionează corespunzător hormonii implicaţi în controlul poftei de mâncare, ba chiar creşte nivelul norepinefrinei şi a cortizolului ducând la o senzaţie permanentă de foame. Astfel, durata ineficientă a somnului poate duce la creştere în greutate.

În asociere cu acest lucru se creşte şi riscul de hipertensiune arterială, diabet, obezitate, atac de cord şi accident vascular cerebral.

Impactul privării de somn poate fi şi asupra psihicului. Astfel, pot să apară:

– gândirea negativă;
– lipsa interesului pentru activităţi anterior plăcute;
– indiferenţa;
– pierderea empatiei;
– reducerea stimei de sine;
– tulburări comportamentale;
– depresie;
– anxietate;
– paranoia.

După aproximativ 16 ore de menţinere a stării de veghe, corpul încearcă să echilibreze nevoia de somn prin mici perioade de adormire. Informaţiile nu pot fi prelucrate corespunzător, iar riscul de accidente creşte extrem de mult. Astfel, apar accidente rutiere, căderi sau accidente de muncă cu urmări extrem de grave. Trebuie cunoscut faptul că este extrem de dificil pentru o persoană să rămână trează mai mult de 48 de ore, iar adormirea involuntară este inevitabilă.

 

(surse: Pro Tv)