Citeam zilele trecute despre gestul celei mai apreciate trupe de muzică la această oră, Carla’s Dreams, care tocmai a obţinut nu mai puţin de 5 premii la Media Music Awards. Misteriosul solist vocal al trupei, ascuns permanent sub măştile de vopsea comandate make-upărilor, prezent prima dată la Târgovişte, a oprit pur şi simplu concertul după ce a fost tratat ca un manelist de un petrecăreţ care a aruncat în el cu bani ca la cârciumă. Au fost jurnalişti care au condamnat gestul artistului, prin comentarii maliţioase, reproşându-i protagonistului grupului că prea ţine la blazon. Sergiu , sau cum l-o mai fi chemând pe solistul grupului, a părăsit scena în valurile de nemulţumire ale spectatorilor… Evident că imaginile postate pe Youtube în care se vede cum un petrecăreţ aruncă cu bani în solistul trupei Carla’s Dreams a devenit în câteva ore viral pe Internet. În ele solistul este redat în timp ce se apleacă, ia banii şi îi aruncă la rândul său în ochii spectatorului care îi umilise, după care părăseşte scena spunând „Vă mulţumim mult!”.
Din nou a fost nevoie să vină un străin, din Republica Moldova, pentru a ne trezi spiritul civic, încercând să explice prin gestul său că o sală de spectacol nu este o sală de local în care interlopii îi îngroapă pe “regii” manelelor sub bacnotele aruncate în oameni chiar dăruiţi de Dumnezeu cu har, într-un semn de greţoasă opulenţă . Poate acest semnal dat de către un artist adevărat, va trezi în sfârşit demnitatea artiştilor noştri, care deseori se lasă umiliţi de proxeneţi, evazionişti, delicvenţi de carieră, pentru a contabiliza la finalul vreunei petreceri de familie a acestora banii plini de salivă, păcat şi promiscuitate ce de multe ori sunt adunaţi cu ostentaţie, în lumina blitzurilor telefoanelor mobile , cu făraşul!? În acest context artisticul devine un act decadent, o bătaie de joc a celor care comandă asemenea spectacole groteşti, viitori chiriaşi al penitenciarelor tot mai înţesate cu astfel de exemplare. Deloc întâmplător acest incident ce ar trebui să ne dea mult de gândit , s-a petrecut la Târgovişte, locul în care cei doi dictatori au fost împuşcaţi marcând în acest mod sângeros, despărţirea noastră, a românilor, de o epocă dezumanizantă, plină de umilinţe pe care am fost obligaţi să ni le asumăm. Un exerciţiu de demnitate care va trebui urmat mai des de toţi cei care consideră că actul artistic este un lucru sacru ce nu trebuie aruncat în derizoriu, de dragul banului…
(Florian TINCU)