Un site apărut recent, în sprijinul celor ce doresc să cumpere maşini la mâna a doua, tocmai a întocmit o listă cu cele mai frecvente capcane în care poate cădea un român ce vrea să-şi ia o maşină la mâna a doua. Maşini furate, autovehicule reparate de formă, maşini ce ocolesc intenţionat plata TVA-ului, maşini cu documente false cât şi aparenta transparenţă a vânzătorilor de maşini second-hand sunt cele mai întâlnite capcane în care poţi cădea atunci când doreşti să achiziţionezi ceva de pe piaţa auto. Dar hai să vedem care sunt principalele 5 ţepe pe care le dau vânzătorii de autoturisme second-hand…Atenţie giurgiuveni!
- Acte pe direct – infracţiune trecută uşor cu vederea. Această practică este foarte des întâlnită şi presupune perfectarea actelor direct între client şi vânzătorul din ţara de provenienţă a maşinii. Cu alte cuvinte, samsarul nu figurează în documente pe nicăieri, iar modul în care se ajunge în această situaţie intră în sfera infracţiunilor numite „fals şi uz de fals”. Situaţia poate fi întâlnită şi la maşinile cumpărate din România, de la un proprietar român. Cum funcţionează? Simplu. Samsarul cumpără maşina de la o persoană fizică sau juridică din Germania sau altă ţară UE, iar în acte este trecut proprietarul de drept şi noul proprietar (samsarul). Apoi, samsarul falsifică actele originale. În dreptul vânzătorului rămân datele corecte, dar cu o semnătură şi/sau ştampilă falsificate, iar la cumpărător se lasă loc liber pentru a trece pe contract direct persoană căreia îi va fi vândută în final maşina. Samsarii care lucrează astfel spun că ei fac acte direct cu vânzătorul din Germania şi sunt simpli intermediari. În fapt, maşina este vândută de samsar cu acte false (actul de dobândire), iar acest intermediar va fi de negăsit ulterior în caz de probleme legale sau de probleme cu maşina, pentru că nu apare pe nicăieri în acte. Mai mult decât atât, cumpărătorul final nu este proprietarul maşinii, de fapt, pentru că el are un contract de vânzare-cumpărare fals. Actul care stă la baza transferului de proprietate este un fals şi nu are nicio valoare, iar banii pe maşină au fost daţi unei persoane care nu apare pe nicăieri. Mai mult decât atât, cumpărătorul va săvârşi infracţiunea de uz de fals în momentul în care foloseşte acel contract de vânzare-cumpărare pentru a înmatricula maşina. În anumite cazuri este nevoit şi să dea, la înmatriculare, o declaraţie pe proprie răspundere că a adus personal maşina din ţara X (deci cumpărătorul comite o nouă infracţiune). Această practică este atât de des întâlnită, iar educaţia cumpărătorilor în domeniu este atât de precară, încât cumpărătorul final consideră firească această practică, pentru a mai elimina din birocraţie şi din costuri. Pentru a fi în regulă o astfel de tranzacţie, samsarul/intermediarul trebuie să aibă un contract de vânzare-cumpărare între el şi proprietarul anterior al maşinii, apoi să ia maşina în evidenţă în România, după care să facă un alt act de vânzare-cumpărare între el (intermediar) şi următorul cumpărător. Situaţia se aplică atât pentru maşinile cumpărate cu contract de vânzare-cumpărare, cât şi pentru cele cu factură.
Atenţie! ”Actele” făcute “de mână” (chitanţa de mână) trebuie evitate sub orice formă! De cele mai multe ori duc la complicaţii foarte mari pentru că maşina nu se poate radia sau înmatricula cu un astfel de document. Practica încă mai există în România, în special în zonele rurale.
- Eludarea TVA. Această practică des întâlnită este o mare capcană în primul rând pentru cumpărător, pentru că poate fi acuzat de evaziune fiscală şi i se pot impune nişte sume suplimentare de plată ca TVA pentru maşina cumpărată deja. Majoritatea maşinilor care sunt cumpărate de la licitaţii din Europa sunt cumpărate la preţ net de către o firmă plătitoare de TVA care are obligaţia să aplice, la revânzarea maşinii, TVA 20% la întreagă sumă cu care a cumpărat maşina, inclusiv marja de profit. Ce se întâmplă însă în realitate este departe de legalitate. Maşina este cumpărată la preţ net, apoi se adaugă o marjă de profit de câteva sute de euro şi se percepe TVA doar pe acea sumă. Această practică este ilegala pentru că aplicarea TVA-ului la marjă se face doar pentru bunurile second hand cu TVA compus şi nedeductibil. Adică bunurile pentru care s-a plătit deja TVA în ţara de origine. Or, în cazul de faţă, odată cumpărată maşina la preţ net, TVA-ul fie nu s-a plătit în ţara de origine, fie s-a recuperat, aşa că el urmează să fie plătit în ţara în care bunul este dat în folosinţă, în speţă în România. Deoarece clienţii sunt tentaţi să cumpere cu un preţ cât mai mic maşinile, trebuie să cunoască şi faptul că demonstrarea unei înţelegeri între ei şi persoanele de la care cumpără autoturismul pentru evitarea/diminuarea obligaţiei de plată a TVA va avea ca efect stabilirea unor sume suplimentare şi în sarcina lor, a clienţilor, şi chiar acuzarea de evaziune fiscală.
Mai nou, de când mecanismul a intrat în atenţia ANAF (operaţiunea XENON), samsarii au făcut firme în Bulgaria, Slovacia, Cehia, etc… Acele firme cumpără maşinile de la licitaţie, le schimbă regimul de TVA şi le revând în România unor firme care acţionează doar ca intermediari şi aplică un comision pentru care plătesc TVA statului român – perfect legal, transferând problema TVA în celelalte ţări. De aceea foarte mulţi dealeri auto din Germania nu mai vând fără TVA către firme din România decât dacă se lasă TVA ca garanţie până la înmatricularea maşinii pe firma care a cumpărat maşina. Adică o procedură legală şi corectă.
- Maşini grav avariate, eventual şi cu kilometrajul dat înainte. InspectorAuto.ro, prin serviciul Inspector pe Teren, a descoperit maşini avariate grav, care au puţini kilometri. Au fost cumpărate la preţuri derizorii, ca epave, reparate şi scoase la vânzare. Pentru că unele au doar mii de kilometri la bord, samsarii dau kilometrajul înainte deoarece vânzarea unei maşini cu atât de puţini kilometri ar părea dubioasă. O practică des întâlnită este aceea de a face o maşină “bună” din două sau trei grav avariate, structura de siguranţă a maşinii şi aliniamentul caroseriei fiind compromise. Cele mai pretabile maşini sunt cele noi şi foarte noi, plus cele scumpe – pentru că sunt cele mai profitabile pentru samsari.
De asemenea merită reţinut că nu există o legislaţie bine pusă la punct care să trimită la casat maşinile considerate daună totală. Samsarii plătesc pe aceste epave mai mult decât ar plăti centrele de dezmembrări. Cine vinde epave? Fie direct clienţii care tocmai şi-au făcut maşina daună totală, fie firmele de asigurări, deoarece legislaţia le permite. Aceste maşini sunt reparate ieftin şi readuse în circulaţie. Ieftin înseamnă fără a mai ţine cont de siguranţa structurii maşinii, de airbag-uri, de diverse elemente de caroserie. Reparaţiile sunt de suprafaţa, scopul fiind revânzarea maşinii şi maximizarea profitului. Multe maşini daună totală sunt importate. În ţările din Vest ele sunt foarte ieftine pentru că se vând doar la dezmembrări şi atunci sunt cumpărate pe bucăţi – faţa de la una, spatele de la alta – şi se introduc în România ca piese (pentru evitarea taxelor), apoi sunt sudate, cosmetizate şi vândute.
- Falsa transparenţă. Unii vânzători au dezvoltat o tehnică a transparenţei totale, în ideea în care vor fi atât de credibili încât un eventual cumpărător nu va mai face paşii necesari pentru verificarea temeinică a maşinii. În anunţuri, aceşti vânzători menţionează seria se saşiu (VIN), spun că acceptă orice test autorizat, că sunt reali kilometri şi prezintă şi cartea service (autentică sau contrafăcută). Sintagme ca „accept orice test”, „kilometri reali”, „carte service” din anunţuri sunt des folosite. Evident, printre vânzătorii transparenţi şi oneşti se găsesc şi mulţi impostori. În concluzie, cumpărătorilor le este recomandat sa verifice temeinic maşina şi documentele, înainte să dea banii pe ea, şi să nu ia de bune textele din anunţ, fotografiile frumoase şi poveştile vânzătorului.
- Maşinile furate şi furtul de identitate. Potrivit Registrului Auto Român (RAR), cea mai nouă şi răspândită tehnică pentru a introduce în piaţă maşini furate are la bază maşinile de închiriat, rent-a-car. Grupurile infracţionale închiriază maşini pe termen mai lung, timp în care diverse documente sunt contrafăcute. Cel mai uşor de falsificat este contractul de vânzare-cumpărare, el neavând elemente de protecţie şi nefiind standardizat în UE. Maşina va apărea în bazele de date că fiind furată după ce şi-a schimbat deja proprietarul o data sau de două ori, în încercarea de a se face pierdută urma respectivului automobil. Pentru că Certificatul de Autenticitate nu mai este necesar la înmatricularea maşinilor deja înscrise în circulaţie în România, există şanse ca maşinile să fie ”clonate”, utilizând documente de la una şi caroseria de la alta. Practica a fost răspândită în România până în anul 2000 şi mult diminuată de Certificatul de Autenticitate RAR. Acum, că acesta nu mai este obligatoriu, nimic nu poate garanta că această practică nu va reveni. Cumpărătorii pot cere însă în continuare vânzătorilor Certificatul de Autenticitate (eliberarea lui devenind „opţională”, din „obligatorie”).
(Surse: RTV.Net)