Giurgiuveanul ce s-ar întoarce astăzi în țară, după mai mulți ani petrecuți pe afară, la cules de broccoli (că de căpșuni e românul sătul!), fără a mai fi păstrat între timp legătura cu mediul politic din România, n-ar înțelege mai nimic. Cu siguranță ar privi confruntările politice, ca pe alba-neagra, întrebându-se care mai e la noi Stânga (Social Democrată) și care e Dreapta (de sorginte liberală).

Aceste nedumeriri sunt induse și de numirile surpriză pe funcții. Dacă până nu demult numirile în posturi importante erau făcute în mod clasic de către partidele din arcul Guvernamental, astăzi ele sunt din ce în ce mai transpartinice. Altfel spus, ”Stânga” numește pe posturi importante oameni de ”Dreapta”, în timp ce liberalii se întrec în a promova cu orice ocazie, personaje din anturajul social democraților. Cel puțin așa se observă la noi, la Giurgiu…

Survolând scena politicii locale vom constata că site-urile fidele PSD-ului îi slăvesc pe lideri liberali, înjurând în schimb, de mama focului, partidul și pe outsiderii acestuia, în timp ce tot mai mulți cetățeni se declară nedumeriți de faptul că cei ce le erau descriși, până mai ieri, ca fiind dușmanii de moarte ai partidului pe care l-au votat la alegeri, astăzi nu numai că sunt promovați pe funcțiile de conducere ale unor instituții, ci mai sunt zugrăviți și ca niște ”salvatore della patria”.

De ce Marian Mina promovează amendamente pentru comunele PNL și NU pentru comunele PSD? – întreba deunăzi, cineva, într-o postare pe Facebook, manifestându-și justificat, suspiciunea privind înțelegerile de culise dintre coteriile politice, locale.

Se încearcă cumva implantarea unui puci în PNL între conducere și primari? Întreb pentru un prieten… mai scria nedumeritul cetățean.

Iată care este percepția giurgiuvenilor despre formațiunile politice ce se fâțâie de la Stânga la Dreapta și invers …

Surprizele la nivel național sunt însă cu mult mai mari, zvonurile anunțând ba de târguielile USR-iștilor cu tabăra lui Marcel Ciulacu, ba de trocuri greu de închipuit (dar nu imposibile), între liberali și social democrați. Un fel de…”Anus contra naturii”, ca să folosim un termen medical.

Un astfel de exemplu este propunerea de numire la masa de mixaj a conducerii TVR, ca director general, al unuia dintre cei mai aprigi adversari ai Guvernului Câțu, stimabilul Radu Tudor, moderator al postului de televiziune Antena 3, organul principal de propagandă al Varanului, Dan Voiculescu. Ce să înțelegem din asta?

În același context, surprinzător pentru mulți dintre giurgiuveni este menținerea pe posturi cheie ai unora dintre susținătorii fostului primar al Municipiului, Nicolae Barbu, despre care se vorbește tot mai des că ar fi făcut un pas înapoi, din Partidul PRO România, alături de liderul acestuia, Victor Ponta, pregătindu-se astfel de a prelua ce a mai rămas din PSD Giurgiu, după izgonirea lui Niculae Bădălău și refacerea acestui formațiuni pentru următoarele alegeri. Care este rostul acestui evident joc…?

Pe fondul acestor manevre vizibile, evidente, se pot desluși, din când în când, fără virulența de altădată, în contre-jour, porta vocile on line ale celor două formațiuni, chipurile adversare, PSD și PNL, în timp ce candidații USR la niște posturi prea îndelung negociate, fiind lăsați, încă de la început, într-un obositor și enervant joc de glezne.

Constatând indecizia afișată de liberali, de la care așteptam cu toții să fie mai fermi în aplicarea sintagmei: ”Dă-i Cezarului ce e al Cezarului”, iar pe de altă parte intrigați de letargia Social Democraților locali, care numai Opoziție nu fac, este firesc ca mulți dintre cetățeni să se întrebe dacă mai există vreo miză în politica giurgiuveană de vreme ce nu mai există polemici acide, declarații răvășitoare, nici denunțuri devastatoare ca altădată.

Probabil liderii celor trei principale formațiuni politice prezente la Giurgiu (PSD, PNL și USR) au devenit conștienți (fără să recunoască însă acest lucru), de faptul că duc o lipsă crasă, ”in corpore”, de cadre pregătite, aceasta părând a fi singura justificare a faptului că au promovat pe listele de membri niște non valori, cu identități contrafăcute, persoane fără pic de experiență profesională, ba uneori chiar fără probitate morală, cocoțați
ad-hoc, pe niște funcții în care pălăria, vorba proverbului, le este cu mult prea mare!

În acest context, în care nu mai e loc de vrăjeala aia cu meritocrația,
mi-aș cita soția, ce își previne tot mai des colegii, să nu intre niciodată în conflict cu cei apropiați, nici măcar cu salariata de la întreținere, pentru că nu știi cum, într-o zi, aceasta ți-ar putea deveni… șefă!

Iar după cum se petrec lucrurile astăzi, aproape sigur că pentru majoritatea liderilor politici, fie ei de Stânga, de Centru sau de Dreapta, numirile unor neica nimeni în funcții importante, cu diurne și sporuri de bugetari, fenomenul devine, dintr-o dată, în mod conjunctural o…”Politically correct”!

(Florian Tincu)