Practic nimeni dintre cei ce se cred jurnaliști, dintre cei ce desfășoară o astfel de activitate în județul Giurgiu, nu a marcat măcar prin câteva note, această zi extrem de importantă… Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România a împlinit astăzi un secol de activitate neîntreruptă a organizației! La Mulți Ani!
Destul de puțini, probabil, au aflat că, în acest context, Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România (UZPR) a dezvelit, în Capitală , o placă prin care marchează 100 de ani de la înfiinţarea primei organizaţii de breaslă din presa României Mari. Și mai puțini au dat importanță acestui lucru…
La eveniment, conform celor de la agenția de presă amos news , au fost prezenți membri ai Uniunii, și nu numai, în total cam 100 de persoane, ce au sărbătorit momentul aniversar alături de conducerea UZPR, pe str. Constantin Mille nr.4 , stradă pe care s-a aflat , în perioada de până la Revoluție, unul dintre localurile preferate de jurnaliștii ale căror redacții erau găzduite de Palatul Universul sau care își tipăreau edițiile de ziar aici.
Este locul în care, cu un secol în urmă, se semna actul constitutiv al Uniunii din care, în formula iniţială, făceau parte : Ion Minulescu, Cezar Petrescu, Moses Rosen şi celebrul Pamfil Şeicaru.
Așa cum am aflat , evenimentul de vineri din Capitală a dat startul unei serii de manifestări prin care UZPR dorește să marcheze o perioadă de sărbătoare pentru întreg jurnalismul profesionist din România și care va include: întâlniri, Convorbiri Jurnalistice și dezbateri, vizând perspectivele presei prezente și viitoare, acțiuni în peste 35 de filiale ale UZPR din toată țara și din diaspora.
Din păcate la Giurgiu filiala UZPR a murit pur și simplu cu mulți ani în urmă, după preluarea ei de către o persoană mai puțin interesată de drepturile și problemele jurnaliștilor giurgiuveni.
Ca fost președinte al UZP, sucursala Giurgiu, sper ca în curând cei care iubesc și respectă această profesie ( este adevărat , foarte puțini…), să se adune din nou la o masă, poate chiar în redacția cotidianului nostru ”Jurnal giurgiuvean” și să pună din nou bazele unei prese angajate, asumate, nesubordonată politicului, intereselor de grup, salubrizată de mercenari, de sferodocți dispuși să scrie orice doar pentru foloase personale.
O presă așa cum am cunoscut-o eu cu aproape 29 de ani în urmă și de de care m-am îndrăgostit , iubind-o cu patimă și de care cu siguranță numai Bunul Dumnezeu mă va despărți de ea, atunci când El va voi!
În această zi, eu, un romantic incurabil al presei scrise , încă mai sper ca principiile acestei profesii să fie din nou respectate și, odată cu ele, onoarea și viața personală a fiecărui cetățean onest din această comunitate. Iată de fapt ce așteaptă orice giurgiuvean cu care am stat de vorbă în ultimii ani, de la această breaslă, chiar dacă de multe ori interlocutorii s-au ascuns în spatele unor verbe tari și porniri agresive …
Căci, așa cum spunea Cornel Cepariu: Fără o pregătire diversă el ( jurnalistul-n.a.) poate cădea victimă în faţa permanentei ofensive informaţionale ce îi parvine, ce îl înconjoară. De aceea, adevăratul profesionist domină informaţia, încercând să influenţeze fără să manipuleze, ori să se lase cuprins în capcana patimii.
Demersul de astăzi, din Capitală, a dorit să ofere o coordonată nouă pentru cei ce lucrează în presă, constituindu-se într-un moment ce va avea și un punct culminant : Celebrarea Centenarului printr-o amplă manifestare la Ateneul Român, programată pentru a doua jumătate a lunii martie.
Doru Dinu Glăvan, actualul preşedinte al UZPR, preciza cu prilejul acestui emoționant eveniment, următoarele: „În 11 ianuarie, în această clădire a fost semnat actul de constituire a primei organizaţii de breaslă din România reîntregită, 1919 (…) Acel grup de jurnalişti a reînfiinţat Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, după ce jurnaliştii au funcţionat sub alte forme de organizare sub ceea ce a fost regimul comunist”.
Potrivit acelorași surse de informații, în prezent în Uniune ar fi înregistraţi la acest moment în jur de 2.700 de membri.
Deși consider că cei din noua generație nu este obligatoriu să se înregimenteze neapărat într-o formă asociativă, într-o lume a bloggurilor, a știrilor și site-urilor anonime , ei au însă nevoie de o identitate profesională pentru a fi citiți , crezuți și în cele din urmă respectați în primul rând de concetățeni.
Pentru asta este nevoie ca cei care cu adevărat doresc o presă de calitate , să își dea mâna, ca gest de prietenie și de sprijin reciproc în această societate tot mai erodată de minciună , fraudă și impostură.
(Florian Tincu)