O să devenim probabil o ţară de procesomani, în care calitatea de reclamant, pârât, contestator şi intimat o să devină familiară. Deja ne-am obişnuit ca mulţi dintre noi să ne aflăm permanent într-un război cu instituţiile statutului, care ne tratează ca pe nişte negri pe plantaţii, plătitori însă de taxe şi impozite.
În România de astăzi nu există un echilibru de drepturi şi obligaţii ale statului faţă de cetăţean; întotdeauna cei care muncesc onest vor fi din păcate şi cei pe care statul îi va taxa până şi pe aerul pe care îl respiră. Asta, în timp ce asistaţii sociali locuiesc în vile de lux, decorate cu turnuleţe, sfidându-ne toleranţa din bolizii lor de lux; în timp ce evazioniştii îşi petrec concediile prin destinaţii tot mai exclusiviste, iar unii dintre politicieni fac averi pe care cu banii câştigaţi din salariu le-ar putea justifica doar în multe sute de ani. Fiscul de fapt s-a aflat până acum în permanent conflict cu naivii, cu cetăţeanul onest care îşi declară la timp venitul, plătindu-şi, până la ultimul bănuţ, taxele, indiferent că vorbim de mediul privat sau de cel de stat.
În acest context , recent, preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF), Bogdan Stan, a declarat, că ar fi oportună înfiinţarea unui Tribunal Fiscal, care ar putea conduce la soluţionarea cu operativitate a dosarelor privind impozitele şi că pentru acest lucru este necesară modificarea legislaţiei pentru o mai bună protecţie a inspectorilor fiscali în cadrul exercitării funcţiei publice. Conform site-lui News.ro. ANAF a adus în 15 luni, la buget, 107 milioane lei, doar prin controalele privind preţurile de transfer la companiile străine.
(Jurnal)
