În ciuda eforturilor atât a conducerii Consiliului Județean Giurgiu, cât și a Spitalului Județean de Urgență Giurgiu, de a oferi atât cadrelor medicale, cât și pacienților care trec pragul Spitalului, condiții și dotări din cele mai bune, există, totuși, o parte a persoanlului medical, încă ancorat în metehnele trecutului, angajați (medici, asistente sau infirmiere) care par că uită de jurământul făcut, de a ajuta omul aflat în necaz (bolnavul).
Recent, am fost contactați la redacție de către o giurgiuveancă, Anula Joița, care a ținut să prezinte, public, situația în care se află. Concret, aceasta îi acuză pe doi dintre medicii Spitalului Județean de Urgență Giurgiu de malpraxis.
„Totul a început în urmă cu trei luni de zile. Am doi băieți, au fost plecați în afară, în Olanda la un abator de carne. Unul dintre ei, cel bolnav nu a purtat mască și a venit de acolo cu un microb de la carne. Când a venit în țară, a venit deja bolnav. Imediat i s-a făcut rău, și l-am și dus la spital. A stat internat câteva zile la spital la Giurgiu. Deși avea un card de sănătate emis de autoritățile din Olanda, după câteva zile i s-a spus că acesta nu este valabil la noi în țară. I-am plătit asigurarea pe un an de zile, ca să poată să beneficieze de operație, la care domnul doctor Iorga ne-a spus că e o simplă operație de apendicită. Am fost de acord, l-am convins și pe el, l-a operat, nu mi-a spus ce s-a întâmplat, că i-a atins intestinul subțire care intra în intestinul gros. Cu infecția în el l-a închis și l-a dat acasă”, ne spunea Anula Joița.
Conform declarațiilor sale, o lună mai târziu au reînceput durerile abdominale, combinate cu stări de vomă, ceea ce a făcut ca tânărul de 24 de ani să ajungă, din nou, la spital. Dar, după o oră și jumătate, a fost trimis acasă, deși, conform declarațiilor mamei sale, starea de rău s-a agravat, apelând din nou la Ambulanță.
„L-am luat, l-am dus din nou și am vorbit cu domnul doctor Bârsan si i-am spus: „Domnul doctor, să-mi dați iscălitură, să nu moară acasă,să fiu asigurată”…
L-am internat seara și am stat până la ora trei dimineața cu băiatul cel mare, a fost în condiții bune, dar dimineața, când am revenit la el, avea un săculeț alb pus în fața lui, nu mai vorbea, vomitat pe el, fără pampers, doi saci albi puși în stânga și dreapta și lăsat într-un salon la chirurgie. M-am dus să vorbesc cu domnul doctor Iorga fiindcă dumnealui știa situația lui și mi-a răspuns că a făcut tot ce a putut. 
L-am rugat să-l trimită la București, să nu-l lase să moară. 
Dumnealui mi-a răspuns că nu-l primește Bucureștiul. Eu nu vreau să-l las să moară și la insistențele mele, cu ajutorul unei doctorițe la care a mai fost internat…
Cu lumânare l-am dus la București. Nu m-a trimis la Baltazar, ci la „Marius Nasta”, acolo i s-a făcut mai rău, și a fost trimis către Baltazar la trei dimineața.  Domnul doctor profesor de la Baltazar m-a sunat și   mi-a spus că a fost ținut prea mult timp la Giurgiu, iar șansele lui de supraviețuire sunt de 30 %… 
Mi-a spus, clar, că băiatul ori moare pe masă, ori nu se mai trezește din operație. A fost operat, în cele din urmă, de doctorii Gheorghiu și Coman, care nu mi-au cerut nimic, dar aici, la Giurgiu, am cheltuit aproape 70 de milioane de lei…Am fost aseară (n.r. – luni, 12 august) la spital cu băiatul crezând că îl găsesc pe domnul doctor Iorga sau Dinu cu radiografiile. Nu    i-am găsit pe ei, ci pe domnul doctor Constantinescu, care era foarte nervos, i-am spus că am vorbit la Baltazar la urgențe, și că doctorul care l-a operat este în concediu, i-am spus că este un caz complicat. L-am ținut aici până în ultima fază, nu mai vorbea, nu mai mergea, era cu pampers. L-a întins pe pat, l-a apăsat pe piept și el avănd gălca tare și inflamată, l-a durut și a vomitat. 
Atunci nu a vrut  să-l mai consulte, a plecat și ne-a lăsat ca pe niște proști. La UPU era foarte aglomerat și l-am dus la chirurgie”.
O altă acuzație adusă de Anula Joița este legată de faptul că, de câte ori a solicitat ambulanța, i s-a spus că nu sunt salvări disponibile. Mai mult, aceasta afirmă că ar fi primit și amendă, 500 de lei, pentru că ar fi apelat 112 fără ca acel caz să se confirme a fi o urgență.
Doresc să se facă dreptate, să nu mai treacă și alți părinți prin ce am trecut și trec eu. Am dormit la Baltazar o lună de zile și în dulap, și pe jos, si pe targa cu care se cară morții numai să-i salvez viața”, a mai spus Anula Joița.
Contactată telefonic, conducerea Spitalului Județean de Urgență a precizat, pentru „Jurnal giurgiuvean”, că s-a declanșat, la nivelul unității spitalicești, o anchetă internă, și că, la momentul finalizării acesteia, ne vor fi comunicate concluziile.
(Jurnal)