Ne mor artiștii! Pandemia face ravagii de puțină vreme și  în rândul lăutarilor. După ce cu o săptămână în urma a  plecat dintre noi Cornelia Catanga, iată că vineri dimineața, a murit și bine-cunoscutul Nelu Ploieșteanu.

Cântărețul  a murit la Spitalul Floreasca din Capitală, unde era internat în stare gravă, la terapie intensivă, diagnosticat cu Covid-19. Ploieșteanu era în vârstă de 70 de ani.

Trebuie precizat că Nelu Ploieșteanu a fost unul dintre prietenii de suflet al multora dintre giurgiuveni, de-a lungul carierei sale de lăutar fiind de multe ori prezent în târgul nostru, pe  la reuniuni de familie, căsătorii, cumetrii, sau pur și simplu la petreceri între prieteni.

Puțini știu că numele real al lui Ploieșteanu era Ion Dumitrache.

El și-a căpătat notorietatea cântând la câteva dintre cele mai vestite restaurante din Capitală: ”Caraiman”, ”Bulevard”, ”Doina”, ”Crama Domnească”, ”Caru’ cu Bere”…

A fost tovarășul de reverie la un pahar, al unor  monștri sacri ai scenei și cinematografiei românești precum Ștefan Iordache Dinică , alături de acesta din urmă  înregistrând  un șlagăr ce a rămas celebru : ”Sunt vagabondul vieții mele…”la vestita cârciumă bucureșteană a actorilor Șarpele Roșu.

BIOGRAFIE:
Nelu PLOIEȘTEANU s-a născut în 1950 în comuna Ciorani (jud. Prahova). De aceea și-a luat și numele de scenă, de Ploieșteanu.

Începe să cânte târziu, în 1968. În 1969 începe sa învețe si acordeonul (în timpul armatei, la Brașov). În 1970 se muta la București, iar în 1971 începe să  cânte la teatrul de revistă „Ion Vasilescu”, ce a funcționat o perioadă și la Giurgiu.

În 1979 are primul său concert în afara țării, la Paris cu ansamblul „Mugurelul”. Până în 1990 își continua turneele în alte țări cu un taraf mic, semnificative  fiind cele din Berlin (1981) si Bruxelles (1983).

Între 1990 și 1998 cântă la Șarpele Roșu alături de actori celebri ai scenei românești. În 1996 iese pentru ultima oara din tara într-un turneu internațional, pentru a cânta în Berlin.

În perioada 1999 — 2009 cântă la restaurantul Perla, iar în 2003 înregistrează un album de muzica lăutărească alături de actorii Stefan Iordache si Gheorghe Dinică. Stil: Un lăutar pornit din muzica lăutărească urbana (mahala) ca instrumentist si un exponent absolut tipic al scolii de acordeon a anilor `70 (la granița dintre Vasile Pandelescu și Ion Onoriu),

Nelu Ploieșteanu se detașează de restul soliștilor și instrumentiștilor de gen, la începutul anilor `90. In primii ani de după revoluția din decembrie 1989, Nelu Ploieșteanu începe să-și consolideze printre cele mai bogate repertorii ale unui muzician contemporan, repertoriu ce include (dar nu este limitat la): fondul său de muzică de mahala, muzica țigănească, romanțe, tango-uri, cafe-concert, folclor țărănesc interbelic, muzica tradițională din majoritatea zonelor țării etc.

Din a doua jumătate a anilor `90 devine unul dintre cei mai abordabili interpreți de muzica de cartier (generalist) într-un stil bucureștean clasicizat în perioada anilor `60 -`80.

Drama vieții sale a fost decesul fiului sau în vârsta de doar 32 de ani, bolnav de tetra pareza spastica, care i-a dat viața peste cap atât lui cât și  familiei sale.

De atunci Nelu Ploieșteanu împreuna cu soția lui, Elena, și fiicele sale nu au încetat niciodată sa îl plângă pe băiat, iar suferința produsa se pare că   i-a slăbit sănătatea.

Infecția cu noul corona virus, asociata cu problemele medicale preexistente, i-au fost fatale artistului.

Ploieșteanu a plecat în lumea celor  drepți să le cânte la ureche veșnicia pe care el a căpătat-o de vineri 2 aprilie.

Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească

N. RED. Vă oferim câteva din pozele realizate de către prietenul nostru, fotoreporterul Costel Nicolae, la o serie de petreceri la care a cântat Nelu Ploieșteanu, în orașul nostru. Toate fotografiile sunt din arhiva fotoreporterului giurgiuvean.