Foto: Boala face ravagii. Iată umbra a ceea ce a fost creatorul Revoluției comuniste din Cuba. Ajuns cu mulți ani înainte de a muri, doar un bătrânel neputincios, cu o privire de alienat… Unii spun că ar fi pedeapsa pe care Providența i-ar fi dat-o dictatorului pentru toate ororile săvârșite poporului cubanez…
Celebrul lider comunist cubanez, Fidel Castro, a încetat din viață vineri 25 noiembrie, seara, la vârsta de 90 de ani. Reacțiile poporului cubanez sunt contradictorii. În timp ce unii se bucură alții deplâng pierderea marelui om , figură emblematică în istoria acestei planete. Fratele său, în mâinile căruia se afla puterea, a anunțat 9 zile de doliu național. În tot acest timp urna cu cenuşa defunctului dictator ( incinerarea a fost voința lui Castro) va fi plimbată prin toate marile oraşe, ca toţi locuitorii să-şi poată lua rămas bun de la cel care a fost „părintele Revoluţiei”.
Ascensiunea politică
Fiul unui proprietar de teren de origine spaniolă, Fidel Alejandro Castro Ruz s-a născut la 13 august 1926 la Biran, în estul Cubei. După o educaţie iezuită, şi-a luat licenţa în drept la Universitatea Havana. Experienţa lui revoluţionară începe în 1952 când organizează lupta armată împreună cu fratele lui Raul. În iulie 1953 încearcă prima sa lovitură de stat care eşuează. Este arestat şi condamnat la 15 ani de închisoare, dar doi ani mai târziu primeşte amnistia şi este eliberat. Castro ia calea exilului , ajungând în Mexic. Aici organizează Rezistenţa şi revine în Cuba la sfârşitul anului 1956 împreună cu 81 de oameni printre care argentinianul Ernesto „Che” Guevara, o legendă, mai ales pentru tineretul cubanez. Preia conducerea unei părţi din provinicia Oriente iar în vara lui 1958 lansează o ofensivă generală care se încheie cu răsturnarea regimului condus de generalul Fulgencio Batista. Un an mai târziu devine prim-ministru şi începe să concentreze întreaga putere în mâinile sale. Crează Partidul Comunist cubanez în 1965 , care rămâne până în zilele noastre partid unic.
Miserupismul lui Fidel și cuvântările sale fluviu
În 1961 americanii impun Cubei embargoul economic rămas în vigoare până acum. Ermbargoul diplomatic a fost ridicat abia anul trecut, după ce Fidel devenise neputincios din cauza unei boli ce îl țintuise în scaun. În 1962, liderul cubanez duce lumea în pragul conflictului nuclear, permițându-le sovieticilor să instaleze rachete nucleare în Cuba, la nici 200 de kilometri de graniţa Statelor Unite. Occidentul oricum îl demoniza pentru oprimarea opoziţiei şi cenzura draconică. Dar pe Fidel acest lucru nu îl impresiona . El ţinea discursuri fluviu, de fiecare dată când avea ocazia. Recordul său absolut a fost de şapte ore şi jumătate de vorbit. Tot el a ţinut cel mai lung discurs din istoria Organizaţiei Naţiunilor Unite: patru ore şi 29 de minute. Fidel Castro a pierdut însă în 1991 un finanţator şi aliat fără egal , când s-a prăbuşit Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. A reuşit să se menţină însă la putere şi să ţină piept Washingtonului: refuza orice deschidere. Doar sănătatea l-a făcut să cedeze complet conducerea fratelui său în 2008.
Printre ultimii giganți politici ai secolului 20
Fidel Castro rămâne în istorie prin faptul că a reușit să construiască un stat comunist chiar în coasta Statelor Unite deşi timp de cinci decenii Washingtonul a încercat , în zadar, să-l răstoarne de la putere. Sunt voci care suțin însă că americanilor le-a convenit această stare de fapt. Cuba devenise Raiul bogaților americani. Îara asta devenise de mult un loc în care americanii își cheltuiau banii prin cazinouri, trăind povești amoroase de-o noapte cu femeile cubaneze, foarte ieftine, focoase și deloc pretențioase. Iată probaabil și motivul pentru care toate atentatele împotriva lui, peste 600, misiuni ale celor mai abile servicii americane, au eșuat. Castro a sfidat zece preşedinţi americani , fiind venerat și în același timp detestat, de o lume întreagă. Considerat erou și în același timp dictator, Fidel Castro a fost unul dintre ultimii giganţi politici în viaţă ai secolului 20.
Fidel Castro studiat în școli
Anul acesta, la 13 august, când a împlinit 90 de ani, fostul „lider maximo” a fost intens sărbătorit în Cuba. A primit cadou un trabuc de 90 de metri şi mii de urări de viaţă lungă de la localnici, dar nu şi-a făcut apariţia în public din cauza problemelor de sănătate. Totuşi, a fost prezent în paginile ziarului partidului comunist, de unde l-a criticat din nou pe preşedintele Statelor Unite. În ochii turiștilor, tot mai numeroși în ultimii ani în Cuba, figura lui Castro reprezintă una din marile atracții ale țării, concurată doar de aceea a lui Ernesto ‘Che’ Guevara, alt simbol revoluționar, executat acum aproape 49 de ani în Bolivia. Generații de cubanezi au crescut cu imaginea permanentă a lui Fidel, subiect inevitabil în conversații, figură studiată în școli și familiară la televiziunea de stat care difuza toate discursurile sale fluviu. Oficial, el a vorbit mereu împotriva oricărui cult creat în jurul său.
Ostil cultului personalității , dictatorul rămâne pentru mulți un simbol
„Sunt ostil la orice poate să semene cu un cult al personalității (…) și nu există nicio singură școală sau fabrică, niciun singur spital sau edificiu care să poarte numele meu”, îi mărturisea Fidel Castro jurnalistului francez Ignacio Ramonet, fost director al publicației Le Monde diplomatique, într-o carte de interviuri publicată în 2006. „Nu există nici măcar statui și practic nici portrete cu efigia mea”, mai spunea el. Cu toate acestea, pentru mulți Fidel Castro a reprezentat o icoană, un simbol, nu doar o persoană și un lider. Dintre cele 285 de muzee ale Cubei, niciunul nu îi este dedicat lui Castro, dar el este prezent în zece dintre acestea, precum în cel al Revoluției la Havana unde apare într-o sculptură alături de „Che” și de Camilo Cienfuegos, un alt erou al revoluției, decedat în 1959 într-un accident de avion, sau în muzeul plajei Giron, unde se găsesc arme, uniforme și fotografii ale faimoasei bătălii din Golful Porcilor, când Castro a provocat eșecul invaziei din 1961 a peste o mie de exilați cubanezi înarmați de Statele Unite.
(Jurnal)