Asociaţiile de părinţi solicit Ministerului Educaţiei interzicerea meditaţiilor cu profesorul de la clasă, lucru care se poate reflecta în notele elevului.
Mulţi părinţi cheltuiesc sute de lei pe lună pe meditaţii în speranţa că acest lucru îi poate ajuta pe copii să ia note mai bune la examenele pe care urmează să le susţină. Este un subiect pe care presa l-a abordat de nenumărate ori în ultimii ani provocând u-i pe cei din MEC să vină cu o soluţie în acest sens. Deşi elevii claselor a XII-a şi a VIII-a au încheiat pregătirile pentru examenul de bacalaureat, respectiv pentru evaluarea naţională, mulţi dintre ei continuă meditaţiile particulare la materiile la care nu se simt pregătiţi.
Mulţi dintre elevi încep aceste meditaţii încă din ciclul I-IV, ceea ce ni se pare o exagerare. Cei mai mulţi dintre părinţi îşi dau copiii la meditaţie de la începutul clasei a X-a , este vorba despre cei care se pregătesc pentru admiterea la facultăţi. Părinţii plătesc, la Giurgiu , în medie, între 4000 şi 800 de lei lunar, pentru aceste ore de meditaţie, fără a primi pentru acest lucru vreun bon fiscal. O şedinţă de o oră costă între 40 şi 60 de lei.
Iritaţi de această practică folosită în toată ţara, părinţii încearcă să determine dascălii să renunţe a mai face presiuni asupra elevilor , pentru a face meditaţii cu dascălul de la clasă. Părinţii din oraşele mari au început să se organizeze în Asociaţii trimiţând nenumărate solicitări către ministerul Educaţiei pentru eliminarea acestei practici.
Părinţii confirm că este nevoie de meditaţii şi că ele sunt benefice cât timp profesorul le face într-un mod legal şi mai ales atunci când aceste meditaţii nu sunt făcute cu profesorul de la clasă. Se pare că au fost trimise numeroase adrese către Ministerul Educaţiei în acest sens solicitând ca acest amendament să apară în codul de etică al profesorului, la începutul anului şcolar 2017-2018. Ministerul a spus că şi-l asumă. Ba chiar ei spun că există o hotărâre de Guvern unde se precizează că sunt interzise meditaţiile cu propriul profesor. Părinţii elevilor mai spun că în acest fel, sub o formă sau alta, ei plătesc nota obţinută la clasă de copilului iar la evaluarea naţională sau la bacalaureat va avea o surpriză mare şi îşi va da seama că nota de la clasă nu reflectă valoarea copilului, aşa cum deseori se întâmplă.
La rândul lor, multe din cadrele didactice, sunt de acord cu observaţiile părinţilor, susţinând că aceste meditaţii ar trebui să fie eliminate şi că ele au devenit mai mult o modă decât o necesitate. Pentru unii dintre profesori însă ele sunt o modalitate de a obţine venituri substanţiale, ilicite. Deseori elevii pot fi văzuţi la Giurgiu mergând la meditaţii, acasă la profesori, în grupe de câte 4-6 sau chiar 10 elevi, în 3, 4 serii/zi, născând suspiciuni în privinţa faptului că aceşti tineri ar putea fi pregătiţi la grămadă, aşezaţi uneori pe podeaua meditatorului mai bine decât la clasă!
(JURNAL)



Lucrez de ceva ani în sistem, nu fac meditații, însă mai mare prostie nu am auzit. Însă aici trebuie să fim atenți la două chestiuni interesante: prima, dacă ideea aparține acelor părinți și a doua dacă ei, părinții reprezintă voit sau nu interese nu tocmai curate (naționale) caz în care ar trebui ca anumite instituții să se autosesizeze și acei ”PĂRINȚI” să ne spună pentru cine lucrează. Vrem să introducem în învățământ INCOMPATIBILITATEA și CONFLICTUL DE INTERESE? Chiar vrem să distrugem și ce a mai rămas bun? Vă dau un exemplu al unor gemeni care deși serioși, conștiincioși, au studiat cu aceeași profesori, unul a trecut peste examene altul nu; ghinionistul, revenind la meditațiile cu profesorii săi a reușit să promoveze. Este corect, sau nu? Eu zic că este. Cum vom privi situațiile părinți profesori, copiii lor elevi, soț sau soție Director/Inspector școlar/Ministru/Președinte (chiar) – soț/soție profesor (subaltern). Asta este o calitate recunoscută, profesorul este profesor, este o autoritate în domeniu, hai să-l respectăm, de aceea este unde este (el, profesorul trece prin Școală peste 15 ani, la care adăugăm Licență, Titularizare, Definitivat, Gradele didactice II și I și multe alte cursuri, specializări) nu trebuie să aruncăm cu suspiciuni asupra sa. Dacă încalcă legile poate fi sancționat pe măsura gravității faptelor sale. Noi inventăm acum roata? Chiar atât de idioți suntem să aruncăm cu noroi într-un sistem și așa lovit de mulți de la revoluție încoace. Sunt multe de spus. Personal ca un dascăl exigent și conștiincios și cu o diagnoză a acestui sistem consider că este încă un atac la adresa învățământului românesc, la viitorul copiilor noștri, iar părinții respectivi ar trebui chemați totuși de instituțiile specializate în aflarea adevărului.