Statul la coadă, în special pe la instituțiile statului, îți poate îmbogăți, fără doar și poate, vocabularul. Nu neapărat în materie de „vorbe de duh”, adresate tuturor neamurilor celor care te pun pe tine, contribuabil, să aștepți zeci de minute pentru o amărâtă de hârtie (pe care, de altfel, în era informațională în care trăim, ai putea-o obține în cel mult cinci minute – cu tot cu acel „vă rog” din debut). Îmbogățirea se face în materie de…jurăminte!
Stau la coadă. Aștept o adeverință de la Fisc, așa că gândurile îmi zboară aiurea, desigur, la bani! În fața mea, trei bărbați. Cam „măslinii” la față, e drept…dar nu foarte gălăgioși. Discută și ei de-ale lor! La un moment dat, unul dintre ei spune, pentru a întări cele povestite mai devreme: „Să mor în pușcărie dacă nu e așa!” Hopaa! Doar ce s-a dat legea grațierii, deci locuri sunt..! Dacă omul vrea să moară acolo…e treaba lui! Nu termină bine individ de rostit cele de mai sus, că un al doilea personaj vine și el cu o replică inspirată: „Să înnebunești tu cu soacră-ta?!”. Zău acum…ce vină o avea biata femeie de primește, fără să știe, asemenea urări? Dar juătura celui de-al treilea este „bomboana pe colivă”: „Să nu ai parte de amanta aia a ta dacă ne minți!!” Ei, astea da jurături între prieteni ”să înebunești nu alta”! Na că m-a molipsit și pe mine…!
Promit că de acum încolo voi fi cât mai atent când mă așez la cozi pentru a-mi îmbogăți lexicul, ”fira-am ai limbii române”!
(City Zen)
