În fiecare an pe 7 iulie, Ziua Mondială a Iertării ne încurajează să iertăm, ca parte a îngrijirii sănătății noastre.

În viața fiecăruia dintre noi apar situații în care este nevoie să iertăm, pe noi înșine, pe altcineva sau, poate, să fim iertați. De aceea, conseder că este important să ne gândim și să învățăm să iertăm.

La final, important este ceea ce obținem și anume, eliberarea.

Un studiu al unei prestigioase universități americane arată faptul că oamenii care iartă suferă de mai puține afecțiuni ale sănătății. La polul opus, persoanele mai puțin iertătoare sunt afectate de mai multe boli specifice.

Neacordarea iertării provoacă stres, care în timp provoacă anxietate, tensiune sanguină înaltă și depresie, dar și generarea de emoții negative și probleme legate cu mânia și frustrarea.

Iertarea unei greșeli, ofense, este autentică dacă include eliberarea de resentimente și furie.

Găsirea unei căi către iertare poate fi, uneori, o provocare. Ne pot fi de un real ajutor, discuțiile sincere cu cei din jurul nostru, punerea pe hârtie a simțămintelor noastre în scopul conștientizării lor, ba chiar și apelarea la un psiholog.

Deși iertarea poate vindeca sufletește, și nu numai, nu conduce mereu către reconciliere. Cel care își cere iertare și cel care iartă nu pot repara întotdeauna conexiunea lor, însă iertarea le permite să aibă o viață mai pașnică, mai relaxată.

„Fără iertare nu există viitor” spunea Desmond Mphilo Tutu, laureat al Premiului Nobel pentru Pace.

Să-i dăm dreptate!

(Ana Magheru)