Astăzi, la nivel internațional, este ”Ziua Muncii ca un câine”…Adică a muncii din greu! Și evident că această zi o sărbătorim…prin muncă!

„Românului îi e greu până se apucă de treabă, că de lăsat îndată se lasă.” – spunea Ion Creangă, și mare dreptate avea!

Sunt peste șase miliarde de oameni pe planetă,  care muncesc pentru a se întretine, însa foarte putini au si viata pe care și-o doresc. Uneori nu este suficient să muncesti ca un rob, trebuie sa ai si un minim de noroc pentru a fi fericit. Iată de ce, statisticile arată că din rândul celor care se chinuie sa termine o facultate,  doar  jumătate reușesc să îsi găseasca și un loc de muncă.

De unde expresia muncești „ca un câine?”

Îmi spunea un prieten care munceste afară: „ Băi, acolo se munceste în fraci, în adevăratul înțeles al cuvântului… tragi ca un câine ca să-ți meriți banii! Când am plecat, mi-am spus: ma duc departe, mă duc sa muncesc pe brânci, să trag până îmi pică mâinile din incheieturi, dar sa stiu că o scot la capăt într-un final.”

Asta pentru ca la noi locurile de munca sunt foarte putine, majoritatea pe pile si ce este cel mai important, se munceste din greu pentru un pumn de banuti…bani cu care nu îti poti asigura existența de zi cu zi, plata facturilor și mâncarea zilnică.

Acesta este motivul pentru care ai noștri hotărăsc să plece să muncească în străinătate, unde pentru o zi de muncă grea primesc și răsplata pe măsură. Mai trebuie precizat că românii sunt percepuți ca  o forță de muncă destul de ieftină.

Poate într-un final, ne vom alinia și noi la standardele celor din afară, la salarii mai bune, astfel încât românii nostri sa nu mai fie nevoiți să stea separați de familiile lor, doar pentru un trai mai bun!

La Giurgiu meseriașii, dacă nu și-au făcut propria lor afacere (firme), au preferat  să plece afară sau să migreze spre orașe putenice unde valoarea banului și respectiv salariile sunt cu totul altele.

Tinerii ce termină liceul, și chiar știu carte, ori pleacă spre București, unde multinaționalele îi primesc cu brațele deschise ( cei ce termină informatică mai ales) ori, dacă părinții sunt potenți financiar, aleg să își termine stuiile la universități din afară.

Iată de ce la noi în Municipiu abia găsești un instalator sau un zidar priceput. Sunt însă și destui care preferă afacerile oneroase,nefiscalizate…

Ziua Muncii ca un câine  nu  poate fi sărbătorită  nici de cei  care refuză să muncească în livezi sau în sere, cu ziua, deși angajatorii spun că dincolo de bani le oferă mâncare, țigări și chiar câte ceva de băut .

În concluzie Ziua Muncii ca un câine pare să nu se potrivească deloc românilor rămași în țară…Poate doar  angajatorilor, agenți economici care se spetesc pentru a-și susține afacerile.

(Jurnal)