portugalEder a făcut întuneric în oraşul luminilor.  Portugalia este noua campioană europeană! Tricolorii, înapoi la  miuţă…!

Un joc epuizant, al nervilor, disputat azi noapte între două echipe motivate din toate punctle de vedere. Franţa pentru că era gazdă, Portugalia pentru că pe de-o parte nu câştigase niciodată acest trofeu , iar pe de alta că nu învinsese Franţa, mai ales la ea acasă .

A fost nevoie de 109 minute pentru a afla cine este noua Campioană a Europei la Fotbal, după un gol superb înscris de rezerva portugheză,  Eder .

 Deşi Portugalia, a început prost meciul, încet, încet a echilibrat jocul.  Ronaldo , accidentat mişeleşte de Dimitri Payet,  a fost nevoit să părăsească terenul , plângând, văzându-şi spulberat visul de a-şi ajuta echipa în încercarea de a cuceri pentru prima dată  acest trofeu ( după ce a pierdut finala EURO 2004), pe teren propriu, …

În timp ce o ţară întreagă ofta gândindu-se că echipei îi va fi foarte greu fără Ronaldo să se menţină în atac, a apărut Quaresma,  cel ce l-a înlocuit pe pretendentul la Balonul de Aur. 

Portugalia a avut în continuare câteva oportunităţi, dar i-a lipsit  de fiecare dată  omul de la finalizare.  După 90 de minute şi nişte ratări monumentale, de ambele părţi, a venit pauza de la finalul celor 90 de minute, înaintea celor două reprize de prelungiri.

Introducerea experimentatului  Quaresma s-a dovedit benefică. În a doua repriză a prelungirilor ,  atunci când cei mai mulţi credeau că vor urma loviturile de la 11 metri,  o fază a anticipat golul care parcă plutea în aer. Era  minutul 108 când Guerreiro a luat la ţintă bara transversală a francezilor, din lovitură liberă… Această ocazie a prefigurat , aşa cum spuneam, deschiderea scorului, reuşită de Portugalia, prin rezerva Eder ( min. 109).  

Găsind un culoar printre adversari , Eder  a ţâşnit paralel cu poarta, dar simţind că nu are niciun coechipier care să-l ajute, a ridicat capul din pământ, a zărit un colţ liber şi a lovit cu mult efect mingea, puţin din afara careului de 16 metri,  balonul ducându-se  nestingherit în colţul  stâng al porţii.

De remarcat că lusitanii au pornit de pe locul al treilea în Grupa F, crescând  de-a lungul parcursului lor , în calitatea jocului, demonstrând în cele din urmă că sunt o echipă solidă, în care echipa a fost principalul actor, în ciuda prezenţei vedetei Ronaldo , dar şi în absenţa acestuia.

Dar ce trebuie remarcat în mod deosebit este efortul şi dăruirea jucătorilor celor două echipe de-a lungul întregii partide. Un meci la finalul căruia împotriva calculelor de la casele de pariuri,  unde  aproape toată lumea dădea câştigătoare echipa Franţei, miza rămasă fiind doar scorul cu care reprezentanţii Cocoşului galic urmau să câştige, Eder a adus întunericul peste oraşul luminilor! Parisul întreg s-a acoperit duminică seara, puţin după miezul nopţii,  de lacrimile fanilor …

În timp ce Ronaldo plângea pentru a doua oară,  pe parcursul acestui meci , de data aceasta de bucurie, Pepe  cel mai bun jucător al Portugaliei cât şi al meciului, voma transfigurat de efort  în faţa camerelor de filmat. Nu ştiu de ce gândul m-a dus fără voia mea la tricolorii noştri care după ce au făcut  un simplu “act de prezenţă” mai mult  pentru a încasa prima de participare, după cum titrau jurnaliştii,  au simţit nevoia ( unii dintre ei), să se spargă în figuri, udând tristeţea pe care nimeni nu a observat-o pe chipul lor, cu şampanie de câteva mii de euro sticla , prin cazinourile Europei , în care duminică, în noaptea finalei UE ,  încă mai întâlneai români rătăciţi ce veniseră la Paris cu speranţa ca  înainte de a părăsi Franţa ,  băieţii lui tata Puiu vor face măcar egal cu Albania!   

Grimasa lui Pepe versus plescăitul satisfăcut al fotbaliştilor noştri amatori de şampanie scumpă, iată un contrast care vorbeşte foarte multe despre fotbalul European în comparaţie cu cel românesc, despre mentalitatea unor jucători ca Pogba , care la numai 23 de ani este evaluat la 145 de milioane de euro…

Mulţumim Portugalia pentru că ai ştiut să speri, să suferi şi să arăţi că ştii fotbal, demonstrându-ne ( dacă mai era nevoie), că fotbalul românesc nu  este pregătit deocamdată pentru fotbalul mare. Noi, la miuţe prin curtea şcolii, pe berea dată la final de nea Jiji …Becali!

(Florian TINCU)