Constantin Brâncuși s-a născut pe data de 19 februarie 1876, în localitatea Hobița, județul Gorj, și a încetat din viață pe 16 martie 1957, la Paris, în Franța. Din anul 2005, data de 19 februarie este stabilită sărbătoare națională, Ziua Brâncuși.

Legea a fost creată ca o reparație morală față de refuzul și umilirea lui Brâncuși de către statul român. Anul acesta, Ministerul Culturii a desemnat-o pe Irina Rimes drept ambasador onorific al Zilei Constantin Brâncuși.

Cele cinci capodopere:

Poarta Sărutului – se găsește în Parcul Central;

Aleea Scaunelor – se găsește în Parcul Central;

Masa Tăcerii – se găsește în Parcul Central;

Coloana Infinitului – se găsește în Parcul Tineretului;

Masa Festivă – se găsește în Parcul Tineretului.

Masa Tăcerii

 

Viața lui Constantin Brâncuși

Constantin Brâncuși a fost un sculptor renumit, cu contribuții uriașe în sculptura contemporană. A urmat Școala de Arte și Meserii din Craiova, apoi a venit în București și a absolvit Școala de bellearte, în anul 1902.

Chiar din timpul studenției, lucrările sale au fost evaluate și apreciate, astfel că: Bustul lui Vitellius, a obținut “mențiune memorabilă”;

Lucrarea Cap al lui Laocoon a obținut „medalia de bronz”;

Lucrarea Studiu a câștigat „medalia de argint”.

Casa unde a copilărit Constantin Brâncuși

În anul 193, Constantin Brâncuși a primit prima comandă pentru realizarea unui monument public, bustul generalului medic Carol Davila. Plata pentru monument a fost promisă în două tranșe: jumătate înainte de a începe lucrarea, iar restul după ce a terminat Bustul. Însă, când Brâncuși a terminat lucrarea și aceasta a fost prezentată în fața consiliului, multe voci au fost nesatisfăcătoare și au avut opinii diferite despre caracteristicile fizice pe care Brâncuși le-a realizat. Înfuriat, Brâncuși a plecat din sala de ședințe, fără să mai primească jumătatea banilor, bani de care avea nevoie pentru a pleca în Franța, așa că el a decis să parcurgă drumul spre Paris pe jos.

Coloana Infinitului

În drumul său s-a oprit la Hobița, pentru a-și lua rămas bun de la mama sa, apoi a continuat să meargă până la Viena, acolo unde a rămas o perioadă pentru a munci la un atelier ca decorator de mobilier.

Din Viena, Brâncuși a plecat spre Munchen, apoi, după șase luni, a pornit pe jos prin Bavaria, Elveția și până la Langres, în Franța. Din nefericire, în apropiere de Luneville, l-a prins o ploaie torențială, moment în care a făcut pneumonie infecțioasă și, în stare critică, a fost primit la un spital de maici pentru a se recupera.Din această cauză, drumul spre Paris îl parcurge cu trenul.

În anul 1905, Brâncuși a reușit la concursul de admitere la École Nationale Supérieure des Beaux-Arts, acolo unde lucrează în atelierul lui Antonin Mecie timp de un an, atunci când atinge limita de vârstă și părăsește școala. În anul 1915 a început să execute primele lucrări din lemn, printre care Cariatide și Fiul risipitor. Apare în anul 1921 în revista Little Review din New York, în primul studiu de amploare cu 24 de reproduceri din opera lui Brâncuși, semnat de Ezra Pound, poet american.

La 30 noiembrie 1924, expune Prima Expoziție Internațională din București a grupării “Contemporanul”. Întreaga sa activitate creatoare se desfășoară în toată amploarea până în anul 1940, timp în care Brâncuși participă la importante expoziții de sculptură din Statele Unite ale Americii, Elveția, Olanda, Franța sau Anglia.

În epoca realismului socialist, Brâncuși, în România, a fost contestat ca unul dintre reprezentanții formalismului burghez cosmopolit, iar în decembrie 1956 s-a deschis la Muzeul de Artă al Republicii din București prima expoziție personală Brâncuși din Europa.

Constantin Brâncuși moare în anul 1957, atunci când îl cheamă pe arhiepiscopul Teofil, pentru a se spovedi și împărtăși. El mărturisește că moare cu “inima tristă pentru că nu mă pot întoarce în țara mea”. Pe data de 16 martie, la ora 2 dimineața, se stinge din viață și este înmormântat pe 19 martie la cimitirul Montparnasse din Paris.

(Jurnal)