Într-o recentă discuție avută cu un salariat al Direcției de Asistență Socială Giurgiu, acesta ne-a făcut o destăinuire care pe noi ne-a șocat, la modul propriu.
Abordând subiectul legat de Cantina Socială a Direcției ( unitate ce își are locația în strada Tineretului, undeva în spatele supermarketului din zonă), pe care localnicii o numesc ”cantina săracilor” datorită situației precare a celor ce se înscriu la ea, pentru a primi zinic, hrană, am dorit să știm câți cetățeni cu probleme sociale iau masa zilnic aici, sau o primesc pentru acasă. Și astfel am aflat că la acest moment sunt doar vreo 33 de înscriși.
Ni s-a părut un număr destul de mic de aceea am insistat să aflăm de ce atât de puțini…
Asta pentru că în urmă cu câțiva ani ajunsesem să avem înscriși vreo 300 – ne spunea Daniel Găină, salariat al Biroului de Ajutor Social și Alocații Complementare din cadrul DAS. Și atunci fostul primar le-a oferit o alternativă celor ce solicitau o masă zilnic: să presteze lunar, o oră în folosul comunității. Din acel moment numărul solicitanților s-a subțiat vizibil de le o zi la alta, căci oamenii nu au mai dorit să vină, deși era vorba doar despre o oră de efort, muncă necalificată, în sprijinul concetățenilor lor.
În consecință sintagma ”nici pâine fără muncă, nici muncă fără pâine” nu se mai justifică în cazul persoanelor nevoiașe din Municipiul Giurgiu. Dacă s-ar putea să mâncăm fără să trudim, ar fi foarte bine! Altfel zis situația începe să transforme vechiul proverb românesc, amintit anterior în: ”Pică pară mălăiață în gura lui Nătăfleață!”
Surprins deloc plăcut de reacția concetățenilor săi, primarul de la acea vreme s-a supărat atât de tare încât chiar a închis cantina pentru vreo două luni…Oricum costurile erau foarte mari, ajungându-se la peste 1,5 miliarde de lei (Ron) pe lună – ne-a mai spus salariatul DAS Giurgiu.
(Jurnal)
