Alarmă națională în Educație! Aproape 40% dintre elevi sunt analfabeți funcțional în toate cele trei domenii.
Alarmă națională în Educație! Aproape 40% dintre elevi sunt analfabeți funcțional în toate cele trei domenii.România suferă de analfabetism funcțional. Ce înseamnă Analfabetismul funcțional? Înseamnă că elevul poate citi, dar nu înțelege suficient ceea ce citește pentru a folosi informația în viața reală. Poate face un calcul simplu, dar nu știe ce operație trebuie să folosească pentru a rezolva o problemă concretă.
Cu alte cuvinte, aproape patru din zece adolescenți de 15 ani nu reușesc să atingă pragul de bază în cele trei domenii fundamentale.
Rezultatele PISA 2025 sunt, de fapt, un diagnostic sever al școlii românești. România se află pe penultimul loc în Uniunea Europeană la matematică, citire și științe, înaintea doar a Bulgariei și Ciprului, iar scorurile au coborât față de 2022.Cea mai alarmantă cifră este însă alta: 38,5% dintre elevii români sunt sub nivelul minim de competență simultan la matematică, citire și științe. România este penultima în Europa la Educație: când aproape jumătate dintre copii nu înțeleg ce citesc. PISA 2025 arată falimentul unui sistem care nu reușește să-i învețe pe copii să gândească.
La matematică, 52% nu ating nivelul minim, la citire procentul este de 48%, iar la științe de 46%. Și mai îngrijorător este faptul că doar 1% dintre elevii români ating nivelurile superioare la citire, 4% la matematică și 2% la științe. Nu vorbim, așadar, doar despre elevi care au uitat o formulă sau nu au învățat suficient pentru un examen.
Unde sunt vulnerabilitățile sistemului?
1. Școala pune prea mult accent pe acumularea de informații și prea puțin pe folosirea lor. Rezultatele arată un deficit de competențe practice: elevii trebuie să fie capabili să înțeleagă, să interpreteze, să compare, să argumenteze și să rezolve probleme, nu doar să reproducă informații.
2. Sistemul nu reușește să corecteze decalajele dintre elevi.
OCDE arată că diferența dintre cei mai buni și cei mai slabi elevi nu s-a modificat semnificativ între 2022 și 2025, iar față de 2015 proporția elevilor cu performanțe slabe a crescut cu 12 puncte procentuale la matematică, 9 la citire și 7 la științe.
3. Problema nu este una conjuncturală. În ultimul deceniu, România a pierdut 25 de puncte la matematică și 21 la citire. Materialul subliniază că rezultatele din 2025 sunt cele mai slabe din 2006 încoace, cu excepția primei participări la PISA, din 2006.
4. Reforma este fragmentată și prea puțin concentrată pe rezultatul final: copilul.
În timp ce sistemul vorbește despre reforme curriculare, laboratoare inteligente, fonduri europene și standarde de evaluare, problema fundamentală rămâne: copilul înțelege sau nu ceea ce citește? Știe sau nu să folosească matematica într-o situație reală? Poate sau nu să gândească autonom?
5. Există și o problemă de asumare instituțională.
Materialul critică faptul că, la prezentarea oficială a rezultatelor, discuția despre cifrele PISA a fost împinsă în plan secund, iar comunicarea Ministerului a preferat să evidențieze procentul celor care ating nivelul minim, nu pe cel al elevilor care nu îl ating. Ministrul Educației nici măcar nu a menționat în discursul introductiv cifrele PISA, preferând să vorbească despre investiții, PNRR, infrastructură și reforme. Din cele aproape patru ore ale evenimentului, aproximativ 72 de minute au fost dedicate efectiv rezultatelor PISA.
De ce am ajuns aici?
Materialul furnizat nu oferă o analiză cauzală completă și nu permite atribuirea rezultatelor unei singure cauze. Dar datele permit câteva concluzii importante. Avem, înainte de toate, o problemă de continuitate și eficiență a reformelor. Dacă după aproape două decenii de participare la PISA rezultatele din 2025 sunt din nou aproape de cele mai slabe niveluri istorice, înseamnă că schimbările succesive de curriculum, programe și politici nu au reușit să producă o îmbunătățire structurală.
Avem apoi o ruptură între ceea ce școala îi cere elevului și ceea ce îi cere societatea. Elevul este încă prea des pregătit pentru test, examen și reproducerea materiei, în timp ce PISA măsoară capacitatea de a folosi cunoștințele în situații reale.
La acestea se adaugă inegalitățile educaționale și incapacitatea sistemului de a recupera suficient de eficient elevii rămași în urmă. Faptul că aproape patru din zece elevi sunt simultan sub nivelul minim la toate cele trei domenii arată că nu mai putem vorbi despre simple cazuri individuale.
Iar dacă sistemul reacționează la un asemenea rezultat printr-o comunicare care încearcă să pună accentul pe „jumătatea plină a paharului”, există riscul ca problema să fie cosmetizată în loc să fie rezolvată.
Partea cea mai dureroasă
Poate cea mai importantă concluzie jurnalistică este aceasta: Nu PISA este problema. PISA doar ne arată problema.
Un procent de 48%, 52% sau 46% poate părea abstract într-un tabel. Dar în spatele fiecărui procent se află zeci de mii de copii care intră în viața adultă cu dificultăți în a înțelege un contract, o instrucțiune, o ofertă de muncă, un document oficial, o problemă financiară sau o informație din spațiul public. Iar aceasta transformă criza educației într-o problemă socială, economică și chiar democratică, nu doar într-o problemă a școlii. Riscul este ca o generație întreagă, riscă să intre în viață fără competențele de bază.
(Jurnal)
Sursa: Edupedu.ro
