Există poveşti care rămân nescrise, ascunse în spatele unor uşi ferecate de frică şi suferinţă. Sunt poveştile femeilor care trăiesc în umbra violenţei domestice, alături de copiii lor, prinse între speranţa unei schimbări şi teama de necunoscut. Pentru ele, Aşezământul social „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil” din judeţul Giurgiu reprezintă mai mult decât un simplu adăpost: este un loc unde învaţă din nou să spere, să iubească viaţa şi, mai ales, să creadă în ele însele.
Doamna Veronica Ştefan, cea care coordonează acest adăpost, a văzut nenumărate femei intrând pe poarta Centrului, cu ochii încărcaţi de lacrimi, cu trupurile slăbite de suferinţă, înconjurate de copiii speriaţi care nu înţelegeau prea bine de ce trebuie să fugă de acasă. „Cele mai multe vin cu copiii lor. Foarte rar se întâmplă ca o femeie să ajungă singură aici. Unele sunt însărcinate, altele au unul sau doi copii de mână şi bagajele strânse în grabă. Ceea ce le-a determinat să plece nu a fost doar suferinţa lor, ci în special chinul copiilor lor. Când au văzut cum cei mici trăiesc în spaimă, cum ochii lor se umplu de lacrimi la fiecare izbucnire violentă a tatălui, au înțeles că nu mai pot rămâne. Că trebuie să fugă pentru a-i salva”, povesteşte cu emoţie doamna Ştefan.
La Aşezământul social „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”, femeile găsesc nu doar un acoperiş deasupra capului, ci şi alinare, sprijin medical şi psihologic, încercând să îşi reconstruiască viaţa. „Aici le oferim protecţie, consiliere psihologică şi medicală. Maica Andreea Dragomir are grijă de ele din punct de vedere medical, iar psihologii vin regulat pentru a le ajuta să treacă peste traume”, ne mai spunea managera centrului.
Femeile abuzate pot rămâne aici timp de 90 de zile, cu posibilitatea de prelungire, în funcţie de complexitatea cazului. În acest timp, echipa centrului le ajută să îşi găsească un loc de muncă, să se pună pe picioare financiar şi să capete încă o dată independenţa care le-a fost furată prin violenţă.
Adevărata provocare începe, însă, în momentul în care femeile părăsesc Centrul. „Nu le abandonăm niciodată. Le sunăm, le monitorizăm, colaborăm cu autorităţile să ne asigurăm că sunt bine. Le căutăm un loc de muncă, un domiciliu stabil.”, explică doamna Ştefan. Există poveşti de succes, femei care au reuşit să îşi refacă viaţa, unele plecând în străinătate, altele rămânând în ţară, femei care au reușit să devină independente. „Cel mai emoţionant este atunci când fostele beneficiare se întorc să ne viziteze. Când ne sună să ne spună că sunt bine, că au un găsit loc de muncă, că cei mici merg la şcoală fără frica de a-şi mai vedea mama suferind. Unele chiar revin şi aduc ajutoare pentru cele care acum trec prin ce au trecut ele”, spune cu ochii umezi de emoţie d-na Ștefan.
