Ca o metodă inedită de a folosi banii publici și a-i dirija în scopuri personale este celebra procedură a studiului de fezabiltate.  Ea este în general implementată de către unii primari atunci când propun câte un proiect  ce ulterior nu mai este realizat , deși banii sunt ”sifonați”  în  acest scop.

Pentru a înțelege întregul mecanism  hai să ne închipuim că un primar  propune  proiectul  realizării unei școli în centrul localității pe care o conduce. Mai întâi comandă acest proiect de fezabilitate (care niciodată nu are o valoare mai mică de 2-3 miliarde  de lei vechi). Sunt situații când în mod  deloc întâmplător studiul este repetat de mai multe ori,  el fiind plătit însă de fiecare dată.

Unde este de fapt șmecheria? Studiul de fezabilitate  în mod real costă   să zicem, cel mult  un miliard  de lei în timp ce sumasolicitată Primăriei pe factură poate ajunge la 4 sau 5 miliarde de lei! Probabil ați înțeles că diferența urmează  a fi împărțită între primar și firma executantă a studiului de fezabilitate.

Mecanismul financiar  prin  care banii sifonați sunt ulterior  justificați este impozitul pe dividende, operațiune legală, prin care executantul studiului de fezabilitate poate scoate bani din firmă pentru ”paradărătul” oferit primarului. Este o afacere aparent legală și profitabilă pentru cele două părți mai ales când stdiul este făcut de câte 3-4 ori pentru același obiectiv, firma executantă a stidiuluui de fezabilitate schimbând doar datele de execuție al acestuia, conținutul lui rămânând același.

(Jurnal)