Sunt un copil de 12 ani și 9 luni, am 2 părinți care unul din ei m-a iubit foarte mult, m-a învățat lucruri frumoase, dar l-am pierdut undeva, nu știu unde. Acum primesc doar umilință din partea mamei mele, căci despre ea este vorba…Și acum aproximativ o oră ( n. red. – 3 ianuarie 2019 ora 14.20) m-am întâlnit cu ea în fața blocului Romarta unde eu eram cu tatăl meu biologic, iar mama mea s-a făcut ca nu ne vede, traversând singură pe partea opusă.
Aşa mi s-a întâmplat și într-o altă seară când mergeam cu tatăl meu să mâncăm o prăjitură la cofetăria unde mergeam însoțit de familia mea de obicei. Pe drum am întâlnit-o pe mama mea care nu ne-a dat nicio atenție, întrebând-o ”ce faci mamă, tu, aici la ora aceasta, în noapte, singură, nu mergi cu noi la prăjitură?” Nici nu ne-a dat atenție.
Mi-am continuat drumul cu tatăl meu către cofetărie, tata spunându-mi : – ”Poate vine și ea mai târziu” … Într-adevăr a venit, dar nu a mâncat cu noi, nedându-mi nicio atenţie, ieșind din cofetărie. Altă umilință din partea mamei mele.
Am încercat de nenumărate ori să o iau în brațe, să o pup, să-i arăt dragostea care îmi lipsește de la ea, afecțiunea , mangâierea ei, inclusiv dorința de a o îmbrățișa…
Știți de ce m-am lovit? De o mamă de gheață care mi-a spus: ” – Libidinosule, mă iriți pe față! Să pleci din casa mea, cu ăsta care te învață să mă lingi pe față”.
Mamă, eu te iubesc și îmi lipsești, plecând atâtea zile și atâtea nopți de acasă, spunându-mi că vrei să fii liberă, îmi rupi sufletul din mine. Te rog fii mama pe care o știu și o cunosc, de care îmi este dor… Tatăl meu nu poate să îmi fie și mamă, cu toate că îl iubesc și mă iubeste foarte mult, nu poate înlocui dragostea ta.
Răspunde-mi la telefon atunci când pleci de acasă câte 2-3 zile. Răspunde la strigătele mele de durere pe care tatăl meu le aude, le cunoaște, el fiind cel ce îmi șterge noaptea lacrimile. Tu unde ești mamă?
Până și atunci când mă înjuri, mă blestemi, mă gonești de casă pe mine și cu tătăl meu cu tot, parcă și atunci simt cum mă lovesc remușcările. Tu de ce nu simți nimic pentru mine? Că te iubesc atât de mult, încat noaptea, cât și ziua, nu pot să mai gândesc. Profesorii mei, școala mea, colegii mei, ce or să spună când eu o să rămân fără tine, locuind într-o casă socială de la primărie?
Cum poți, cum te rabdă Dumnezeu, să-mi aduci atâta amărăciune în viața mea?
În ziua Sf. Crăciun, ai preferat să pleci de acasă nefăcându-mi nici măcar o mâncărică, întorcându-te abia a doua zi, aruncând pe mine și pe tata cu o apă sfințită, zicând: ”- Pieriți satane din casa mea!”
Și în noaptea de Revelion, ne-ai alungat din casă, ne-ai înjurat… mie mi-ai dat cu spray în ochi și ai spus că noi te batem.
A doua zi de 1, ai plecat spunându-mi că te gonim din casă. Cum te puteam goni din propia ta casă? Ai spus că vrei să fi liberă și că vrei să faci ce vrei și să vii acasă când vrei tu. Ai venit dupa 2 zile, nu ai vorbit deloc cu mine, nici măcar nu ai dorit să știi dacă mi-a fost bine… Ai stat 2 ore după care ai spus că pleci și că nu știi când te mai întorci…
Așa am gasit-o astăzi (n.red.- pe mama) în centrul orașului, unde așa cum am început, v-am spus că m-a umilit.
Te rog scumpa mamă, nu-mi mai spune că te irit pe față, că te zgârii pe obraji, că iți bag degetele în ochi, atunci când vin să te îmbrățișez, deoarece îmi rupi sufletul cu răceala ta. Te rog întoarcete din drumul întunecat, încețoșat, plin de negură, spini și mărăcini. Vino înapoi în căminul tău, unde te așteaptă căldura, lumina sufletelor noastre și adu-ne căldura ta, înțelegerea ta și strânge-mă sub aripa ta așa cum tu ai fost cloșca cu pui. Te rog ascultă-ți instinctul matern. Și lasă ce te învață lumea care te-nconjoară acum, că sunt falși.
Fii mama care mi-ai fost odinioară.
Ajută-mă domnule ziar să-mi regăsesc mama ce lucrează la DGASPC Giurgiu, la o casă de copii minori cu vârste de la 5-12 ani.
Vă mulțumesc dacă înțelegeți să nu-mi dați numele.
Semnez: Un copil ce caută să-și găsească mama de altă dată!
N.Red: Impresionați de strigătul îndurerat al acestui copil ne-am permis să facem câteva corecții în conținutul textului parvenit la redacție, ce nu modifică în niciun fel contextul mesajului pe care acesta a dorit să îl transmită mamei sale prin intermediul ziarului nostru.
Facem apel totodată către conducerea DGASPC Giurgiu, de a interveni în acest caz , convingând-o pe mama acestuia că dincolo de conduita morală pe care ar trebui să o aibă în raport cu minorul , este obligată să ofere copilului o educație pe măsură, mai ales că în urma unei scurte investigații am aflat că puștiul are o situație școlară din cele mai bune, ceea ce ar fi trebuit să o bucure pe mamă…
Așteptăm o primă reacție a instituției, dar, mai înainte de toate, un semn de dragoste maternă din partea mamei minorului, ce paradoxal lucrează într-o instituție în care prima condiție cerută salariaților este dragostea de copii.
Noi sperăm că atitudinea acesteia este o simplă toană de moment și nicidecum decizia sa extremă.
Totodată, în cazul în care nu se va ajunge la o soluție amiabilă, instituțiile statului vor trebui să găsească pentru început o locuință celor doi (tată și fiu), amenințațți permanent cu părăsirea imobilului.
(Jurnal)
