Reporter: În debutul dialogului nostru, am dori să ne precizați câteva date biografice despre dumneavoastră. Alina Meclea: M-am născut în Giurgiu la data de 05.07.1982 și am crescut în acest oraș într-o familie numeroasă, fiind cea mai mare dintre cele trei fete ale familiei Mirea. Am absolvit cursurile liceului ”Ion Maiorescu”, optând pentru un profil umanist pe care l-am urmat cu perseverență, convingere și dăruire până în prezent. În perioada 2001 – 2005 am fost studenta Facultății de Litere din cadrul Universității din București și, în vara anului 2005, în urma unui concurs, m-am titularizat la Colegiul Național ”Ion Maiorescu”, unde lucrez și în prezent ca profesor de limba și literatura română. Sunt căsătorită din toamna lui 2012 și am doi copii care, spun eu, sunt cel mai mare semn că Dumnezeu și-a aplecat privirea asupra noastră: Nicholas (3 ani și jumătate) și Dariela (1 an și jumătate).
Rep: În continuare, referitor la activitatea și realizările dumneavoastră profesionale de până acum, ce ne puteți spune? A.M: Din 2005 îmi dedic timpul copiilor, mai mici sau mai mari, toți însă cu suflete curate și cu un potential uriaș pe care trebuie doar să avem disponibilitatea de a-l pune în lumină. Cariera de profesor mi-a ocupat cea mai mare parte a timpului, dar am reușit, în paralel, să activez și în domeniul voluntariatului, întrucât am înțeles câtă nevoie au giurgiuvenii de unitate și de speranță. Sunt președinte în cadrul Asociației Umanitare ”Uniți pentru Giurgiu”, asociație înființată în vara anului 2014. Alături de câțiva oameni de suflet, am demarat o mulțime de proiecte cu și pentru giurgiuveni, proiecte care au luat amploare în ultimii ani și care și-au demonstrat din plin eficiența: atelierele de creație pentru copii, meditațiile gratuite pentru examenul de bacalaureat, competiții sportive (pentru copii și adulți), simpozioane, proiecte transfrontaliere, igienizarea subsolurilor blocurilor și multe altele care, probabil, fac subiectul unei alte discuții. Anul școlar 2012-2013 mi-a oferit posibilitatea de a înțelege din practică poziția de manager, întrucât am fost director adjunct al Colegiului Național ”Ion Maiorescu”, funcție la care am renunțat atunci când s-a născut băiețelul meu.
Rep: În ceea ce privește activitatea politică, în primul rând, când ați ”cochetat” prima dată cu acest domeniu și ce v-a determinat să pătrundeți în el? A.M: Am înțeles că politica este parte integrantă a vieții noastre și că nu putem sta pe margine tot timpul comentând activitatea celor care ne conduc. Să fii angrenat în viața comunității înseamnă să te implici cu toate resursele de care dispui, să fii liantul dintre cetățeanul de rând și cei aflați în poziții de conducere. Am intrat în politică în 2011, în Organizația Județeană a Partidului Social Democrat, unde, cred eu, am dat dovadă de seriozitate și efort susținut. Contextul inițial s-a schimbat însă și am fost nevoită să iau o decizie, criticată poate de unii, care să mă ajute să duc la îndeplinire proiectul pe care mi-l propusesem la început: acela de a ajuta la schimbarea imaginii orașului și de a participa direct la îmbunătățirea traiului giurgiuveanului de rând. În prezent sunt membru al Organizației Municipale a Partidului Național Liberal, parte dintr-o echipă dinamică și sufletistă.
Rep: De curând, ați devenit consilier în cadrul Consiliului Local Giurgiu. A fost greu drumul parcurs până aici? Ce înseamnă pentru dumneavoastră postul de consilier local? Ce așteptări aveți și ce vă propuneți să realizați în această calitate? A.M: Da, sunt consilier în cadrul Consiliului Local Giurgiu, o poziție care implică o foarte mare responsabilitate față de giurgiuveni. N-aș putea spune că drumul a fost greu, până la urmă nu mă așteptam să fie simplu. A fost mai degrabă solicitant, întrucât această perioadă a coincis cu nașterea copiilor mei și am fost nevoită să fac față celor două provocări în același timp. Pe de altă parte, acest traseu mi-a oferit multe satisfacții pentru că am avut posibilitatea să cunosc foarte mulți oameni, să aflu direct de la giurgiuveni care le sunt așteptările, dorințele și nevoile. Cea mai frumoasă parte a unei campanii electorale rămâne munca de teren…Calitatea de mama m-a ajutat să văd dincolo de aparențe și să privesc în sufletul oamenilor cu care am stat de vorbă. Postul de consilier nu este un privilegiu, așa cum ar putea fi privit…este mai degrabă o obligație asumată pe care trebuie să o duc la bun sfârșit cu fruntea sus și cu sufletul împăcat. În perioada campaniei mi-am notat mare parte dintre nevoile giurgiuvenilor, cu adrese și om de legătură…Înainte de toate, intenționez să fac demersurile necesare pentru ca acele situații nedorite să dispară…
Rep: Unde vă vedeți peste 5 ani ? A . M: O întrebare interesantă…Profesional, în mod cert voi rămâne la cariera pe care am ales-o cu tot sufletul! Politic, am convingerea că peste 5 ani voi ocupa una dintre cele mai râvnite poziții dintr-o unitate administrativ – teritorială. Sufletește, voi avea liniștea de a-mi crește cei doi copii într-un oraș frumos, capabil să valorifice la maxim avantajoasa poziție geografică de care beneficiază!
Rep: De asemenea, am dori să vă cunoaștem și în calitate de om, cu calități și defecte, cu împliniri și dezamăgiri… Cum v-ați autocaracteriza în câteva cuvinte? Care este cea mai mare împlinire a dumneavoastră? Dacă ar fi să vă doriți ceva mai mult, pe orice plan sau aspect al vieții, care ar fi acel lucru? A.M: O întrebare dificilă…aș prefera să îi las pe cei din jurul meu să mă caracterizeze pe baza faptelor mele. Am convingerea că sinceritatea și bunele intenții ies întotdeauna la iveală, iar acțiunile mele din acest mandat de consilier local vor răspunde întrebării dumneavoastră. În egală măsură, activitatea pe care am desfășurat-o până în prezent, atât profesional, cât și pe linie de voluntariat sau pe plan politic, reprezintă o dovadă a ceea ce sunt. La capitolul împliniri, de departe cea mai mare realizare este pe plan personal și o reprezintă familia pe care am clădit-o alături de soțul meu. Cea mai mare binecuvântare a omului rămâne, în cele din urmă, liniștea din sânul familiei. Pe viitor nu-mi doresc decât sănătate și putere de muncă pentru că știu că realizarea proiectelor mele ține exclusiv de modul meu de acțiune, de perseverență, dedicare și efort susținut.
Rep: Nu în ultimul rând, pentru a ”definitiva” conturarea imaginii de ansamblu despre dvs, ne puteți vorbi despre hobby-urile pe care le aveți? A.M: Nu prea mai am timp suficient pentru hobby-uri…Chiar aș putea spune că șevaletul uitat într-un colț al mansardei, biroul cu manuscrise nepublicate vreodată au fost înlocuite cu timpul petrecut alături de familie. Cu toate acestea, mă bucur în continuare de alte două pasiuni ale mele: cititul, căruia îi voi aloca întotdeauna suficient timp și gătitul care, mai nou, a devenit activitate de familie.
(Teodora NICOLAU)