AcasăActualitateROMÂNIA – BOSNIA 1-3. „Și noi tot sperăm la Mondiale, de parcă...

ROMÂNIA – BOSNIA 1-3. „Și noi tot sperăm la Mondiale, de parcă mingea ne-ar fi rudă de gradul I”

 

De ani buni, România joacă fotbal după aceeași strategie anchilozată: 45 de minute de speranță și 45 de minute de… „las’ că merge și-așa”!

După acest 1 la 3 cu Bosnia Herțegovina ar fi timpul să facem însă un pas înapoi recunoscând că fotbalul nu este cea mai potrivită alegere pentru noi, că este un sport în care am putea să avem pretenții.

De fapt nu prea mai avem rezultate la niciun sport, în mod deosebit, ci doar atunci când apare câte un David Popovici sau o Simona Halep. În rest suntem varză. Suntem campioni la butonat telefonul, la proba de Tik- Tok și video – chat, nicidecum la sportul cu balonul rotund.

 Și asta în ciuda investițiilor de sute de milioane de euro făcute în baze sportive, stadioane și săli de sport ridicate în ultimii ani, atât în orașe de top, cât și în localități în care veceurile au rămas tot în fundul curții.

Dacă ar fi să înțelegem ceva din acest meci cu Bosnia – Herțegovina, ca de altfel și din cele ce i-au precedat acesteia, cu rezultate la fel de slabe, ar fi faptul că ar trebui să solicităm Comisiei UEFA ca România să joace de acum încolo doar o singură repriză… Evident că este o glumă,  dar asta am văzut sâmbătă seară: un meci cu două evoluții diferite a jucătorilor naționalei. Mircea   Lucescu, „il Luce”  a părut lipsit de strălucire, în cea mai mare parte  a meciului, catatonic, nevenindu-i parcă să creadă că în unsprezecele din teren sunt   jucători ce bat mingea, nu în curtea școlii ci pe la echipe consacrate din Europa.

După o primă repriză excelentă, cu combinații rapide și multă determinare în teren, a urmat o cădere în lentoarea dictonului „lasă că se poate și așa”…

Și cu toate astea fotbalul rămâne în continuare regina sporturilor, oamenii de afaceri din România, Primăriile de localități, alocând sume fabuloase pentru a susține acest cal mort, numit FOTBAL. Încă din anii 1998 tot încercăm să resuscităm „un uriaș cu picioare de lut”, i-am putea spune, parafrazând…

Trezește-te Lazăre!

De peste 20 de ani românii așteaptă să se întâmple o minune cu naționala de fotbal, să apuce o calificare fără emoții la un campionat mondial sau european, să aibă o prestație care să nu ne facă de râs în fața unor echipe din țări de lumea a treia.

Dar noi, popor romantic, nu renunțăm. Din 1998 resuscităm fotbalul cu speranța că, miraculos, va respira într-o zi, deși stă de atâta timp cu defibrilatorul în mână, sperând la o minune…Parcă am aștepta ca de sus o voce să-i spună fotbalului românesc: Trezește-te Lazăre!

Ca și la echipa națională, fotbalul românesc, la nivel de club este și el într-un continuu regres. Un campionat de fotbal în care se regăsesc echipe ce până mai ieri nu auzise nimeni de ele, vezi Metaloglobus…

La noi, la Giurgiu, de mulți ani se caută soluții disperate de a susține o echipă de fotbal falimentară, după chipul și asemănarea acestui oraș.

Deși sunt sporturi, ca cele de contact: Karate, Ju Jitsu, în care niște copii minune antrenați de antrenori de legendă,  Ion Chelu, Ionuț Mitrea, Cătălin Mocanu, Lucian Spiridon sau Eduard Mihai Ingeaua, au adus căruțe de medalii acestui oraș, de prin toate colțurile acestei țări și respectiv ale acestei lumi.

Prețul umilinței plătit de noi pentru greșelile altora

În acest timp părinții unor asemenea tineri minunați rămân singurul lor sprijin financiar și din când în când câte un agent economic. Și în felul ăsta copiii aceștia își pot cumpăra un chimonou sau își pot achita o deplasare la un campionat important din țară sau din străinătate.

 Dar dincolo de toate astea umilința cea mai mare de sâmbătă a fost nu că am cedat atât de ușor bosniacilor, ci că am suferit o lecție de umilință din partea unui stadion care ne-a fluierat imnul național, huiduindu-ne din minutul 1 și până la final , făcându-ne țigani…

Poate măcar de data aceasta la nivelul conducerii UEFA și al Ministerului Sportului  ar trebui ca cineva să ia o măsură împotriva acestei ordinare manifestări rasiale, ce  ar putea deveni un precedent periculos.

Mă întreb cum oare i-ar  trata oare bosniacii pe englezi sau pe francezi, în a căror echipe, din cei 11 jucători, cel puțin 6-7 sunt de culoare?

 Ura bosniacilor pe europeni se datorează spun unii,  acelui măcel petrecut în Sarajevo, pe timpul lui Radovan Karadzic, când s-au plătit zeci de mii de euro pentru a împuşca femei, copii şi bătrâni, într-un fel de safari cu oameni. Peste zece mii de oameni au fost ucişi de bombardamente cât şi de gloanţele trase de lunetişti.

La vânătoarea de oameni au participat deopotrivă italieni, nemţi, francezi, englezi, ruşi şi americani. Preţurile percepute pentru a ucide oameni variau între 80.000 şi 100.000 de euro! Sumele cele mai mari se plăteau pentru copii sau bărbaţi în uniformă, în timp ce bătrânii puteau fi ucişi gratis.

 Iată probabil de ce Bosnia ne este ostilă nouă, celor ce venim din state aflate sub umbrela UE. Și totuși nu cred că ar trebui să privim un joc de fotbal cu atâta spirit revanșard, cu atâta resentiment.

Repetenți la ospitalitate 

Nu pot să nu recunosc însă că, în sinea mea sâmbătă seara m-am simțit batjocorit, scuipat golănește pe obraz…

Odată pentru tratamentul gazdelor care au tăiat microfoanele comentatorilor noștri la începutul partidei și au interzis suporterilor români să intre pe stadion doar după începerea meciului, iar pe de altă parte pentru jocul lamentabil din a doua parte a jocului care probabil ne va amâna pentru încă 4 ani  visul la o calificare.

Una peste alta, sâmbătă seară, în timp ce noi am rămas corigenți la fotbal, ele, gazdele, au mai picat încă o dată examenul la bun-simț și ospitalitate.

Și iată-ne ajunși la finalul meciului care ne prinde cu speranțele în vine, lăsându-ne să visăm la Mondiale, ca la cai verzi pe pereți, în timp ce tribunele ne fluieră, iar mingea se uită la noi toți cu un zâmbet amar, de parcă ar zice: „Băieți, eu chiar n-am nicio vină!” Ar fi timpul să vă apucați de ceva serios!”  De exemplu să cosiți  gazonul. V-ar sta mai bine, parol de vă mint!

(Florian Tincu)

 

De ani buni, România joacă fotbal după aceeași strategie anchilozată: 45 de minute de speranță și 45 de minute de… „las’ că merge și-așa”!

După acest 1 la 3 cu Bosnia Herțegovina ar fi timpul să facem însă un pas înapoi recunoscând că fotbalul nu este cea mai potrivită alegere pentru noi, că este un sport în care am putea să avem pretenții.

De fapt nu prea mai avem rezultate la niciun sport, în mod deosebit, ci doar atunci când apare câte un David Popovici sau o Simona Halep. În rest suntem varză. Suntem campioni la butonat telefonul, la proba de Tik- Tok și video – chat, nicidecum la sportul cu balonul rotund.

 Și asta în ciuda investițiilor de sute de milioane de euro făcute în baze sportive, stadioane și săli de sport ridicate în ultimii ani, atât în orașe de top, cât și în localități în care veceurile au rămas tot în fundul curții.

Dacă ar fi să înțelegem ceva din acest meci cu Bosnia – Herțegovina, ca de altfel și din cele ce i-au precedat acesteia, cu rezultate la fel de slabe, ar fi faptul că ar trebui să solicităm Comisiei UEFA ca România să joace de acum încolo doar o singură repriză… Evident că este o glumă,  dar asta am văzut sâmbătă seară: un meci cu două evoluții diferite a jucătorilor naționalei. Mircea   Lucescu, „il Luce”  a părut lipsit de strălucire, în cea mai mare parte  a meciului, catatonic, nevenindu-i parcă să creadă că în unsprezecele din teren sunt   jucători ce bat mingea, nu în curtea școlii ci pe la echipe consacrate din Europa.

După o primă repriză excelentă, cu combinații rapide și multă determinare în teren, a urmat o cădere în lentoarea dictonului „lasă că se poate și așa”…

Și cu toate astea fotbalul rămâne în continuare regina sporturilor, oamenii de afaceri din România, Primăriile de localități, alocând sume fabuloase pentru a susține acest cal mort, numit FOTBAL. Încă din anii 1998 tot încercăm să resuscităm „un uriaș cu picioare de lut”, i-am putea spune, parafrazând…

Trezește-te Lazăre!

De peste 20 de ani românii așteaptă să se întâmple o minune cu naționala de fotbal, să apuce o calificare fără emoții la un campionat mondial sau european, să aibă o prestație care să nu ne facă de râs în fața unor echipe din țări de lumea a treia.

Dar noi, popor romantic, nu renunțăm. Din 1998 resuscităm fotbalul cu speranța că, miraculos, va respira într-o zi, deși stă de atâta timp cu defibrilatorul în mână, sperând la o minune…Parcă am aștepta ca de sus o voce să-i spună fotbalului românesc: Trezește-te Lazăre!

Ca și la echipa națională, fotbalul românesc, la nivel de club este și el într-un continuu regres. Un campionat de fotbal în care se regăsesc echipe ce până mai ieri nu auzise nimeni de ele, vezi Metaloglobus…

La noi, la Giurgiu, de mulți ani se caută soluții disperate de a susține o echipă de fotbal falimentară, după chipul și asemănarea acestui oraș.

Deși sunt sporturi, ca cele de contact: Karate, Ju Jitsu, în care niște copii minune antrenați de antrenori de legendă,  Ion Chelu, Ionuț Mitrea, Cătălin Mocanu, Lucian Spiridon sau Eduard Mihai Ingeaua, au adus căruțe de medalii acestui oraș, de prin toate colțurile acestei țări și respectiv ale acestei lumi.

Prețul umilinței plătit de noi pentru greșelile altora

În acest timp părinții unor asemenea tineri minunați rămân singurul lor sprijin financiar și din când în când câte un agent economic. Și în felul ăsta copiii aceștia își pot cumpăra un chimonou sau își pot achita o deplasare la un campionat important din țară sau din străinătate.

 Dar dincolo de toate astea umilința cea mai mare de sâmbătă a fost nu că am cedat atât de ușor bosniacilor, ci că am suferit o lecție de umilință din partea unui stadion care ne-a fluierat imnul național, huiduindu-ne din minutul 1 și până la final , făcându-ne țigani…

Poate măcar de data aceasta la nivelul conducerii UEFA și al Ministerului Sportului  ar trebui ca cineva să ia o măsură împotriva acestei ordinare manifestări rasiale, ce  ar putea deveni un precedent periculos.

Mă întreb cum oare i-ar  trata oare bosniacii pe englezi sau pe francezi, în a căror echipe, din cei 11 jucători, cel puțin 6-7 sunt de culoare?

 Ura bosniacilor pe europeni se datorează spun unii,  acelui măcel petrecut în Sarajevo, pe timpul lui Radovan Karadzic, când s-au plătit zeci de mii de euro pentru a împuşca femei, copii şi bătrâni, într-un fel de safari cu oameni. Peste zece mii de oameni au fost ucişi de bombardamente cât şi de gloanţele trase de lunetişti.

La vânătoarea de oameni au participat deopotrivă italieni, nemţi, francezi, englezi, ruşi şi americani. Preţurile percepute pentru a ucide oameni variau între 80.000 şi 100.000 de euro! Sumele cele mai mari se plăteau pentru copii sau bărbaţi în uniformă, în timp ce bătrânii puteau fi ucişi gratis.

 Iată probabil de ce Bosnia ne este ostilă nouă, celor ce venim din state aflate sub umbrela UE. Și totuși nu cred că ar trebui să privim un joc de fotbal cu atâta spirit revanșard, cu atâta resentiment.

Repetenți la ospitalitate 

Nu pot să nu recunosc însă că, în sinea mea sâmbătă seara m-am simțit batjocorit, scuipat golănește pe obraz…

Odată pentru tratamentul gazdelor care au tăiat microfoanele comentatorilor noștri la începutul partidei și au interzis suporterilor români să intre pe stadion doar după începerea meciului, iar pe de altă parte pentru jocul lamentabil din a doua parte a jocului care probabil ne va amâna pentru încă 4 ani  visul la o calificare.

Una peste alta, sâmbătă seară, în timp ce noi am rămas corigenți la fotbal, ele, gazdele, au mai picat încă o dată examenul la bun-simț și ospitalitate.

Și iată-ne ajunși la finalul meciului care ne prinde cu speranțele în vine, lăsându-ne să visăm la Mondiale, ca la cai verzi pe pereți, în timp ce tribunele ne fluieră, iar mingea se uită la noi toți cu un zâmbet amar, de parcă ar zice: „Băieți, eu chiar n-am nicio vină!” Ar fi timpul să vă apucați de ceva serios!”  De exemplu să cosiți  gazonul. V-ar sta mai bine, parol de vă mint!

(Florian Tincu)

ARTICOLE SIMILARE

VREMEA

Giurgiu
câțiva nori
13.3 ° C
13.3 °
13.3 °
58%
0.6m/s
21%
lun
13 °
mar
26 °
mie
24 °
J
25 °
vin
28 °

Stiri

PROMO

SC PATTY MEDIA SRL - Obiecte promoționale personalizate - Complex ANCORA, Giurgiu

DEZVOLTARE SITE-URI & APLICAȚII WEB

Dezvoltare site-uri & aplicatii web. Optimizare. Mentenanta - Sector web

NOTA

Vă rugăm să folosiți un limbaj decent în comentariile pe care le lasati. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii se vor sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul jurnalgiurgiuvean.ro nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii. Responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului!