Zilele trecute noul ministru interimar al Afacerilor Interne, Mihai Fifor, declara că a primit mandat de la premierul Viorica Dăncilă pentru a iniția un proces „radical” de luptă împotriva criminalității și de reformare a sistemului. El spunea că mai întâi de toate se angajează să asigure o transparență mai mare în cazul crimei de la Caracal.

Cum se va putea însă realiza asta cât timp interlopii sunt mână în mână cu polițiștii, cât destui funcționari de stat, ce ar trebui să ne garanteze siguranța, își procură droguri ușoare și prostituate de la rețele de droguri din localitatea în care locuiesc, împrumutându-se de la cămătari (nicidecum de la bănci, ca tot omul…) în schimbul protecției acestora.

La acest moment pentru a reforma Poliția în România este nevoie de a înlocui tot sistemul. Cu ce îl vom înlocui însă?

Noul ministru al Internelor promite totodată să asigure o mai mare transparență în comunicarea periodică a cazului de la Caracal, declarând că va pune la dispoziție, constant, informațiile oficiale care ies la iveală din demersurile făcute de Poliție. Acest lucru ar trebui făcut în permanență, nu numai în cazul ”bestiei” de la Caracal, la fiecare caz întâmplat și în orice localitate din țară. Ne-am săturat de comunicate de presă formale, care nu spun aproape nimic, dar mai ales de acel nu avem voie să vă furnizăm alte informații, al ofițerilor de presă din Inspectoratele de Poliție.

Publicul trebuie informat asupra fiecărei etape din cazurile cercetate, așa cum se procedează în orice stat civilizat. Nicidecum tratate cu discreția exagerată, de până acum, generatoare de suspiciune.

Parchetele trebuie la rândul lor să justifice faptul că muncesc în sprijinul cetățeanului. La Giurgiu sunt dosare la care, nouă jurnaliștilor, ni se răspunde după ani buni de la desfășurarea cazurilor, că nu au fost încă încheiate!? În cazul Caracal, declarațiile cuprinzând detalii privind mașina agresorului Gheorghe Dincă a stat luni de zile în sertarele procurorilor. Pe bune?

Tot mai mulți sunt de părere că în România corupția este instituționalizată. Asta pentru că mai toți cei ce ocupă funcții de răspundere în instituțiile statului nu au fost numiți pe criteriul valorii, a competențelor profesionale, ci prin mită sau în contextul unor mize politice.

Iată de ce fostul președinte Traian Băsescu, declara deunăzi că ar trebui evaluați toți salariații MAI și că foarte mulți dintre aceștia, vor trebui dați afară!

El avertiza în același timp actuala formulă a Guvernului Dăncilă: … dacă PSD nu-și asumă „o curățare de incompetență” a ministerului, atunci social-democrații „vor avea costuri electorale majore” (…) În primul rând, ar trebui să vedem o reorganizare a sistemului și o reverificare a tuturor salariaților. Este evident din episodul Caracal că oamenii sunt departe de a cunoaște informații elementare din legi. Ei nu știu Constituția, nu știu Codul de Procedură Penală. E clar că trebuie evaluați toți salariații și dați afară foarte mulți – mai preciza Băsescu, sugerând ministrului MI numirea unei comisii interne.

E clar că de acum înainte, de câte ori va fi ignorată și umilită, lumea va ieși în stradă. Este un exercițiu democratic care nu convine niciunui guvern și care generează angoase și insomnii gestionarilor puterii, indiferent cine ar fi aceștia.

Deși nu este normal ca deciziile unei națiuni să fie luate sub presiunea străzii, din păcate iureșul cetățenilor devine necesar atunci când se constată că nici măcar rezultatele unui referendum nu i-a trezit pe cei peste 600 de scumpi aleși ai noștri ( ”scumpi”, pentru că fiecare dintre ei ne costă o avere!), ce continuă să creadă că pot continua să umilească o țară întreagă bazându-se pe o majoritate parlamentară.

Să ajungi să faci tot felul de inginerii financiare, tăind chiar și din pensii, spoliindu-i în continuare pe privați, pentru a-ți păstra privilegiul pensiilor speciale, este de-a dreptul cinic. Să mărești nejustificat (nicidecum pe criteriul eficacității și al creșterii productivității în muncă) salariile bugetarilor – o pătură socială, artificial creată – în ciuda deficitului bugetar, doar pentru a-ți asigura menținerea la putere, cu riscul falimentului național, este deja o nebunie exotică imposibil de acceptat.

Așa că angajamentul d-lui Fifor de a reforma instituțiile statului, instituții ce ar trebui să asigure siguranța noastră cetățenească, pare superfluă pentru următorii 20 de ani, cât timp în România aproape totul se obține astăzi prin incompetență, mită și japcă.

Alo ! 112? Sunt România și vreau să sper că pot răzbate prin ceea ce sunt, nu prin ceea ce doriți voi să fiu!

(Florian TINCU)