Răzvan Cuc, un personaj insipid al politicii giurgiuvene, cum cineva observa recent, într-un comentariu de pe mediul on line, fără rezultate notabile în plan social, are tupeul să posteze pe Facebook un text ipocrit, susținând că „acest guvern de păcălici trebuie să plece acasă”.

Apropos de ”păcălici”, hai să ne amintim ce promitea CUCuleanu când tocmai fusese uns ministru al Transporturilor, prin râvna mentorului său, fostul lider al PSD Giurgiu, Niculae Bădălău.

 “Sunt un om de cuvânt și îmi țin promisiunile: Podul de la Grădiștea va fi din nou funcțional!” Și ulterior: Pentru că nu uit niciodată de oamenii care mi-au fost alături la bine și la greu, le dau o veste bună giurgiuvenilor, Podul de la Grădiștea se va reface! Pentru mine cuvântul dat oamenilor nu este o simplă vorbă în vânt.”

Păi ce făcuși Bobiță cu Podul ăla, ăăă? Că tot ruină l-ai lăsat!

 O altă minciună, a pseudo-politicianului alungat din Giurgiu de ostilitatea colegilor de partid cât și de cea a concetățenilor săi, a fost promisiunea conform căreia în România urmau să se construiască 100 km de autostradă, în 2019. Da, este adevărat că ministrul CUC a condiționat acea realizare de un factor considerat de el extreme de important: ”Dacă mă ajută Dumnezeu să nu plouă…!” Deși n-a căzut o picătură de apă, în privința promisiuni făcute, nu s-a realizat nimic în timp ce CUC s-a făcut că…plouă!

O altă păcăleală ordinară a CUC-ului a fost „inaugurarea“ cu fast a șantierului pentru drumul expres Craiova-Piteşti. A fost doar un exercițiu de imagine. S-a filmat, s-a fotografiat, s-au rostit ditirambi după care chiar de a doua zi utilajele au început să dispară, ca prin farmec.

Tot pe vremea când era ministru , afirma că „autostrada“ Moldova este realizată în proporție de 30%, deși nu exista încă nici măcar un plan de autostradă în sensul propriu, ci doar centura Bacăului, în lucru, pe care ministrul o numea… „autostradă“!

Sunt voci care spun că nu am putea avea pretenții prea mari de la un parvenit politic, cu un nume predestinat, CUC, știut fiind obiceiul păsării de a-și planta progeniturile în cuibul altor păsări prin abuz și ipocrizie.

Despre circul, minciunile, intrigile și jocurile de culise ale acestui grețos personaj am putea scrie zeci de pagini, însă ne vom opri aici, dezgustați de cabalele mizerabile ale acestuia, nu înainte însă de a ne întreba cât tupeu poate avea, considerându-i pe alții ”păcălici”, când el ar putea să susțină o adevărată teză de doctorat ( fără sa plagieze un cuvințel!) , despre minciună, oportunism și incompetență, candidând cu succes la trofeul de ”păcălici de frunte” al mioriticei noastre scene politice.

(S.O.Crate)