Are 48 de ani, împliniți pe 22 august. S-a născut la Giurgiu, și este vocea „de aur” a micii biserici din incinta Spitalului Județean de Urgență Giurgiu.

Daniela Ashembrener este asistent medical în cadrul secției de epidemiologie, și un om credincios, cu frică de Dumnezeu și cu dragoste pentru aproapele său.

Provine dintr-o familie simplă, de oameni modești, care i-au insuflat, în timp, dragostea pentru lucrul bine făcut, indiferent de domeniul în care activează. Mai are un frate, dar, la naștere, mama sa, care provine dintr-o familie cu patru surori, a plâns, pentru că știa ce înseamnă viața unei femei…După cursurile urmate la școala numărul 6 din municipiu, a urmat Liceul „Ion Maiorescu”, secția biologie-chimie, după care și-a încercat norocul la Facultatea de Biologie din București, alături de buna sa prietenă Cristina Bogoevici, actualmente biolog în cadrul Spitalului Județean de Urgență Giurgiu.

„M-am dus să văd cum este, eram conștientă că șansele mele sunt mici, pentru că nu făcusem niciun fel de pregătire. Dar Dumnezeu le aranjează pe toate așa cum trebuie, iar cu mine a avut, se pare, alte planuri…Am încercat, dar am făcut-o și pentru a fi alături de prietena mea, care mi-a rămas prietenă în continuare, și acum suntem nedespărțite…Am terminat liceul în 1989, tata era îngrijorat de faptul că fata lui, preferata lui, stă acasă…El singur, cu gândirea lui, a încercat să vorbească la Direcția Sanitară, unde, la biroul Personal, era doamna Dindirică, pe care a întrebat-o dacă nu există cumva vreun loc pe undeva, prin spital…”, își amintește Daniela Aschembrener.

Acela a fost primul contact cu lumea medicală, cu Spitalul din Giurgiu. A găsit un loc de muncă – infirmieră – la secția de nou-născuți, unde a fost luată „în primire” de către familia Samoilă, Rodica și Bogdan, doi oameni pentru care Daniela Aschembrener are numai cuvinte de laudă.

„Mi-au fost ca o a doua familie, mi-au fost mereu alături, la toate evenimentele importante. Nu m-au tratat nicio clipă ca pe o infirmieră, am purtat mereu haine albe, ca ale unei asistente…Iar intrarea mea în lumea medicală cred că a fost, cumva, pregătită de Dumnezeu încă de pe vremea când eram copil…Pe la 12 ani, am avut câteva probleme de sănătate, am avut o endocardită cu streptococ betahemolitic, cu complicații…Am stat foarte mult în spital, și, la un moment dat, mă jucam cu bunica mea, îi puneam perfuzii…Nu mai știu de unde aveam ace, seringi…probabil că îmi dădeau fetele de la Fundeni, unde mergeam foarte des la controalele medicale…Cert este că de atunci a început să îmi placă meseria aceasta…”, își mai amintește Daniela Aschembrener.

Nimic nu este întâmplător în viață, totul se întâmplă cu un rost, îi place să spună. Cu un rost s-au întâmplat și trecerile prin mai multe secții ale spitalului, până când a ajuns acum să fie la secția de epidemiologie a Spitalului Județean de Urgență Giurgiu. Pe soțul său, Amedeo, l-a cunoscut în Spital. A fost dragoste la prima vedere, au rămas împreună și rodul iubirii lor s-a concretizat în fiul lor, Vlad, care, la cei 18 ani, este om de bază al preotului paroh al Bisericii „Sf. Pantelimon”, din incinta spitalului.

Vlăduț a fost descoperit de preotul Liviu Neacșu, pe când avea șase ani. Atunci a fost primul contact serios al familiei Aschembrener cu biserica: momentul în care micuțul a fost luat de părintele Neacșu să ajute la slujba de Paște. De atunci, duminică de duminică, tânărul a fost nelipsit de la slujbe și, încet, încet, și-a atras și familia către biserică. Astfel, Daniela, Amedeo și Vlăduț au devenit oameni de bază ai lăcașului de cult. Mai mult, Vlăduț este cel care i-a adus aproape de biserică pe părinții săi, spunându-le că, dacă vin la 10 sau la 11 la biserică, mai bine să nu mai vină… Tot atunci, familia Aschembrener a descoperit și postul, despre care spune că este o binecuvântare, fără de care nu ar putea trăi…

„Ne implicăm, atât cât este posibil, și cât timpul ne premite, în tot ce înseamnă munca din biserică…” spune Daniela Aschembrener. Implicarea sa înseamnă muncă efectivă în biserică, atunci când timpul îi permite, dar și cântatul. Are o voce de înger, care i-a fost descoperită de părintele Liviu Neacșu, și de atunci asistenta cu suflet și voce de aur cântă, duminică de duminică, la slujbele ținute la biserica din incinta spitalului.

De câtva timp, o dată pe lună, Daniela Aschembrener duce pachete cu mâncare bolnavilor din Spital. Nu o face din obligație, ci pentru că așa simte, și mai ales pentru bucuria pe care o vede pe fețele celor care primesc micile daruri.

„Am închegat o comunitate frumoasă, mai ales că medicina și religia merg foarte bine mână în mână. Medicii sunt doctori de trup, iar preoții sunt medici pentru suflet…Nimic nu îmi dă mai mare bucurie pe lume decât să ajut și să fac bine unui om…Mă simt bine atunci când dăruiesc ceva omului de lângă mine. Nu mă opresc, mă rog doar să fiu ținută sănătoasă de Cel de Sus…”, spune Daniela Aschembrener.

Se consideră un om norocos, pentru că are o familie minunată, prieteni de nădejde și pentru că este conștientă că Dumnezeu are planuri importante cu ea.

Dacă ar fi să o ia de la început, ar face exact același lucru, atât profesional, cât și personal. Îi place să spună că nu are mari regrete, ci mici nerealizări, pe care le va rezolva, spune domnia sa, cu sprijinul lui Dumnezeu. Cât privește cea mai mare realizare, aceasta este, fără îndoială, copilul, Vlăduț, un copil dorit și reușit, dar și familia minunată pe care o are acasă, precum și familia lărgită, cum îi place să o numească, de la serviciu și din Biserică.

Se ghidează în viață după două citate celebre: „Nihil sine Deo” (Nimic fără Dumnezeu), dar și „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.

Pentru implicarea sa necondiționată în ajutorarea aproapelui, pentru modestia de care dă dovadă în tot ceea ce face, redacția „Jurnal giurgiuvean” o declară pe Daniela ASCHEMBRENER, asistent medical în cadrul Spitalului Județean de Urgență Giurgiu – OMUL SĂPTĂMÂNII.

(Jurnal)