Despre micuţa Mihaela Răduţ, în vârstă de 11 ani, publicaţia noastră a mai scris cu circa o săptămână şi jumătate în urmă. La vremea respectivă, am găsit-o exersând la o orgă electronică, cu toate că îşi doreşte de mult o pianină, ce ar ajuta-o în pregătirea ei pentru un important concursul ce va avea loc la începutul lunii iunie.
Se pare însă că rugăminţile ei i-au fost ascultate, pentru că, la numai câteva zile de la apariţia articolului despre fetiţa care visează să îi calce pe urme Larei Fabian, un giurgiuvean, om cu suflet mare, i-a dăruit fetiţei ceea exact ce ea îşi dorea atât de mult: o pianină! Şi nu orice fel de pianină, ci una extrem de valoroasă.
Dumitru Chiot, cel declarat de noi Omul săptămânii, este cel care a adus, pe faţa Mihaelei, un zâmbet cum rar poţi vedea la un copil.
„Am aflat despre fetiţă şi din publicaţia dumneavoastră, dar şi de la soţia mea, care lucrează în acelaşi birou cu mama Mihaelei. De la soţie ştiu că posibilităţile financiare ale familiei nu sunt extraordinare, şi tot de la ea ştiu cât de talentată este Mihaela. Cum, în urmă cu două luni, mi-am achiziţionat o altă pianină, am decis, împreună cu soţia, ca pe cea veche să o donăm unui copil cu potenţial, dar fără resurse materiale care să îi permită achiziţionarea unui asemenea instrument”, declara, pentru „Jurnal Giurgiuvean”, Dumitru Chiot.
Pianina, a ajuns în casa Mihaelei Răduţ, are la rândul ei şi ea o poveste. Mai întâi ea a fost achiziţionată de Dumitru Chiot în 2013, de pe un site de vânzări. După ce a fost recondiţionată şi acordată de un profesionist, timp de patru ani, pianina a stat în casa familiei acestuia.
„Ştiam că dacă nu repeţi în permanenţă, este foarte puţin probabil să poţi face performanţă. Şi acest lucru i-l transmit astăzi Mihaelei. Vă spun sincer, când am fost să văd pianina, să o cumpăr, copiii vânzătorului care locuieşte în Giurgiu, mâncau gem pe capacul pianinei… Era toată lipicioasă, plină de mizerie şi de firimituri…”, ne mai povestea Dumitru Chiot.
Pianina primită cadou de Mihaela Răduţ este de fabricaţie germană, cu mecanică vieneză, şi a fost realizată în anul 1910. Este o piesă extrem de rară, realizată din lemn de pin, un lemn care nu se ondulează şi care are una dintre cele mai bune acustici. Odată cu darul făcut micuţei muziciene, binefăcătorul său a promis că, de două ori pe an, îi va aduce acasă profesionistul care să i-o acordeze.
„Dacă eu abia acum am început să iau lecţii de pian, acesta fiind un vis al meu încă din copilărie, mă bucur, sincer, însă că am putut da unui copil şansa să îşi urmeze visul”, ne-a mai declarat, înainte de a ne despărţi, Dumitru Chiot.
(Jurnal)