Campania declanșată deja în toată țara ne relevă un aspect nou: o parte dintre politicieni își împing odraslele pe listele europarlamentarelor, considerând că a trecut vremea mizelor mici, a funcțiilor mărunte de președinte al Organizațiilor de Tineret sau de lideri ai unor ”comiții” și ”comitete” la nivelul partidului din care fac parte.
După ce majoritatea beizadelelor de politicieni au fost cocoțate pe diferite funcții din instituțiile descentralizate de la nivel local, ba pe diferite posturi din fel și fel de ministere și chiar pe cele de miniștri secretari de stat, iată că ”maman” și ”papa” au devenit acum mult mai ambițioși. Ei vor mult mai mult pentru copiii lor. În consecință obiceiul numirii copiilor de politicieni pe funcții importante a devenit acum aproape o regulă, ba chiar o competiție…
Toți își doresc să-și cocoațe odraslele cât mai sus, pe o funcție cât mai vizibilă și cât mai bine remunerată. Puțini dintre aceștia însă au înțeles că presa abia așteaptă o astfel de ocazie pentru a dezlănțui cutia Pandorei, scoțând la iveală tot felul de grozăvii despre protagoniști.
Constatăm în acest mod că acești copii de bani gata care nu se pricep la nimic și pentru care nu se întrevede nicio luminiță la capătul tunelului ăla, numit viitor, recurg la această variantă salvatoare. În consecință dacă simți că nu te pricepi la nimic și că nu îți place munca, nu ai altceva de făcut decât să îl lași pe tac-tu să te boteze politician.
Lupi tineri, pofticioși de funcții și flămâzi după sinecuri. Că, ce-i mai place beizadelei de politician funcția, ca shaorma cu de toate!
Evident că și la Giurgiu sunt câțiva dintre politicieni care și-au promovat progeniturile, conștienți că acesta e singurul mod de a se opune miserupismului afișat de aceștia față de muncă, deși, dacă dorim să ne aplecăm puțin peste semantica termenului, ”munca” în politică râmâne deocamdată o noțiune abstractă și de cele mai multe ori lipsită de sens, atribuită doar celor puși să ducă pancarde, să fluture steaguri pe la demonstrațiile de stradă sau să lipească afișe în campaniile electorale.
Și dacă nici această variantă nu este o cale de salvare pentru aia mică și țâfnoasă, de acasă, o mărităm! Dar tot cu un politician (ca să-și găsească sacul, peticul!) după care o trimitem în… America, ”par exemple”, să se învețe minte!
(Florian Tincu)