Se apropie ziua de 24 ianuarie , dată la care se împlinesc 165 de ani de la Unirea Principatelor Române. Pe 24 ianuarie 1859, Moldova se unea cu Țara Românească, iar domnitor al ambelor principate era ales Alexandru Ioan Cuza.
Tot atunci s-a creat și primul guvern sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu, a fost conceput Codul Civil și Codul Penal și s-a dat Legea învățământului primar obligatoriu, fiind înființate primele universități din țară…
Un deceniu și ceva mai târziu, în anul şcolar 1872-1873, gimnaziul din Giurgiu funcţiona cu întregul ciclu de patru clase, înscrişi fiind 82 elevi, „Consiliul comunal întreţinând întreaga activitate” – după cum suna un document al vremii, despre care ne vorbește un fost director al acestei prestigioase instituții de învățământ, prof. pensionar, Ion DINCĂ.
Relația dintre Nicolae Droc Barcian și Titu Maiorescu
„La 2 ianuarie 1873, primul director al gimnaziului, Ştefan Arhimandrescu, şi-a dat demisia din cauza problemelor de sănătate. Consiliul profesoral, format din patru profesori, îl aleg ca director pe Nicolae Droc Barcian, procesul verbal fiind trimis Ministerului Instrucţiunii, iar la data de 5 februarie, acesta este numit director.
Pentru cine nu știe, Nicolae Droc Barcian s-a născut în satul Răşinari, în anul 1846. Tânăr ardelean, cu spiritul luptei naţionale împotriva asupririi, trece Carpaţii în Ţara Românească, urmând cursurile liceale la „Sfântul Sava“ din Bucureşti. Era un om cu iniţiativă, spirit dinamic, patriot înflăcărat, hotărât asupra acţiunilor pe care le întreprinde. A slujit învăţământul giurgiuvean din anul 1870 și până în 1915, contribuind din plin la buna organizare şi dezvoltare a acestuia.
Venind din Ardeal, a cunoscut familia Maiorescu, cu Titu Maiorescu având o relaţie de prietenie. La rândul său, Titu Maiorescu s-a născut la 15 februarie, 1840 la Craiova. Ca un prim act prin care se manifestă relaţia apropiată dintre aceşti doi mari oameni de cultură este donaţia pe care Titu Maiorescu o face bibliotecii şcolare a gimnaziului Maiorescu, în 1878 , donație care cuprindea 317 volume în diferite limbi, 370 fascicole din mai multe reviste românești şi străine şi 30 exemplare din diferite statistici. În acel an biblioteca gimnaziului număra 3386 volume.
Cursurile se desfășurau în Clădirea cunoscută sub numele de „Zalomit”, la etaj, unde funcţionau şi două şcoli primare. Acţiunile culturale se ţineau în sala din centrul clădirii, directorul numindu-l „marele salon“. La parterul clădirii funcţiona „Curtea de Juri“.
Climatul de muncă, respectul, relaţiile interumane au contribuit la bunul mers al învăţământului, încredere locuitorilor din oraş, dar şi din judeţ în activitatea gimnaziului a făcut ca de la an la an populaţia şcolară să crească, totodată mărindu-se şi numărul de profesori.
Mult timp, așa cum rezultă din documentele de încadrare ale profesorului Nicolae Droc Barcian, acesta a predat religia, obiect ce era trecut în planul de învăţământ la poziţia nr. 1, încă din 1876 şi 1899 pe baza reformei lui Spiru Haret, situație care s-a păstrat până în anul 1948, la adoptarea unei noi reforme a învățământului.
Directorul Nicolae Droc Barcian, având experienţa şcolilor din Ardeal aflate sub influenţa Imperiului Austro-Ungar, a încercat în 1876 să atribuie un nume gimnaziului din Giurgiu, gândindu-se totodată și la obținerea unui sprijin financiar în favoarea şcolii. Pentru acest lucru face apel la deputatul de Vlaşca, Grigorie Cantacuzino, să fie de acord ca gimanziul să poarte numele de Elena, în amintirea soţiei sale. Deputatul nu comunică nimic, totuşi oferă gimnaziului suma de 500 lei. Propunerea făcută nu a primit niciun răspuns, dar ideea pentru acordarea unui nume rămâne.
Relaţiile lui Nicolae Droc Barcian cu Titu Maiorescu se păstrează însă în continuare. Aşa se face că Eminescu, trecând prin Giurgiu, a luat legătura cu Barcian, cunoscându-se de la şedinţele Societăţii Junimea, unde participa şi Droc Barcian.
La data de 30 august 1885, la şedinţa societăţii Junimea, ce se ţine în strada Mercur nr. 1, reşedinţa lui Maiorescu, au fost prezenţi Ion Slavici, Nicolae Droc Barcian şi Veronica Micle. Eminescu nu a putut să fie prezent fiind internat la Odesa. La această întâlnire Veronica Micle a solicitat un ajutor financiar pentru a putea să creeze posibilitatea lui Eminescu să vină din spital, ajutor pe care îl primește de la Titu Maiorescu.
