Tupeul fără frontiere al lui Nicolae Barbu, îl transformă pe acest politician local, într-un personaj caragialesc care, aidoma unuia dintre protagoniștii piesei „ O scrisoare pierdută”, ne ține disertații ipocrite despre respectul pentru trecut, despre proceduri legale și, mai nou, despre monumente istorice!
De fapt este un pretext pentru a-și depuncta principalul contracandidat în cursa pentru Primăria municipiului. În acest context, fostul primar al orașului, se arată extrem de preocupat de Parcul Fabricii de Zahăr, declarându-se indignat că cineva ar fi distrus gardul (ce abia se ținea pe cărămizi), ce face parte dintr-un complex declarat monument…
”… și nu este voie să intervii fără avizele necesare. Dacă se demolează ceva acolo, este nelegal” – afirmă, „istoricul de serviciu”, Nicolae Barbu.
Evident că, lăsând la o parte observația prețioasă a lui N.B, ce – așa cum ați înțeles probabil – constituie doar un subiect de campanie electorală, neintenționând să pledăm pentru nerespectarea legii, am stat de vorbă cu directorul Societății Construcții Edilitare, Cristian Barbu, cel care de fapt a intervenit pentru dislocarea câtorva stâlpi de susținere ai gardului, căzuți în mare parte, lucrare despre care el spunea că nu a fost decât o „măsură urgentă” ce a avut drept scop „prevenția”, mai bine zis siguranța cetățenilor și în special a copiilor din acea zonă.
„Peste 60-70 de stălpișori erau deja căzuți – ne spunea Cristi Barbu. După această acțiune, ce are caracter de urgență, ulterior se vor parcurge etapele legale pentru reconstrucția acelui gard, așa cum a fost el anterior…”
Ar fi important de știut totuși când a fost construit acest gard, dacă au mai avut loc între timp lucrări de consolidare și dacă fostul primar, ce încearcă să se erijeze astăzi, în apărătorul monumentelor locale, a întreprins vreo acțiune de reabilitare a acestui Parc (pe vremea când era primar în exercițiu), cât și pentru conservarea celorlalte monumente istorice din municipiu.
La fel de adevărat este că în ultimii ani Legea monumentelor a suferit schimbări importante și că în noua situație, așa cum ne spunea un șef de instituție ce s-a confruntat cu o situație similară cu cea de față, „mai degrabă lași un monument să se degradeze de tot, decât să intervii asupra lui și să-ți iei vreo amendă, să te usture. Că oricum ăia de la Minister nu te vor ajuta mai curând de 5-10 ani, cu nimic…”
Nicolae Barbu, transformat astăzi într-o persoană avizată în ale monumentelor, preocupată de artefactele acestui oraș și mai ales de respectarea legii, mai degrabă ar trebui să ne spună cum a decis să își adauge în colecția proprietăților sale, terenul (foarte bine poziționat), din imediata apropiere a Parcului Alei.
Ne referim la clădirea în care funcționa un fost cabinet stomatologic, o clădire emblematică pentru municipiu, ce putea fi restaurată și, care nu întâmplător se găsește foarte aproape de clădirea impozantă, de 4 stele, a hotelului ridicat de Nicolae Barbu, cu scopul, evident, de a veni în sprijinul comunității locale, nu-i așa?!
Istoricul și colecționarul de proprietăți ( fără număr, fără număr) a demolat acest cabinet stomatologic, după o rețetă bine cunoscută: mai întâi o lași în paragină, să devină ghetou pentru oamenii străzii, pentru ca ulterior să-ți convingi concetățenii că de fapt prin desființarea clădirii, igienizezi zona ( intabulând-o pe numele familiei!), ca să nu pună în pericol, viața cuiva, în caz de cutremur!
Om adevărat acest Nicolae Barbu…Ce suflet mare, cât caracter…! Vorba lui Victor Eftimiu: M-am săturat de lichele, dați-mi o canalie!
Și totuși, preocuparea asta subită pentru istorie și monumente, noi credem că va dura doar vreo lună, până se termină campania electorală, după care, Nicolae Barbu își va reveni subit, durându-l la bască de gardul prăpădit al Parcului Fabricii de Zahăr.
Adică exact cum a procedat și în politică: mai întâi cu PSD-ul, mai apoi cu PRO România, pentru ca astăzi să interpreteze (lamentabil!) parabola întoarcerii fiului risipitor… De fapt să ne mai confirme încă odată ( dacă mai era nevoie) că e un oportunist adevărat!
„Atunci iată ce vreau să zic eu, şi împreună cu mine… trebuie să zică asemenea toţi aceia care nu vor să cază la extremitate …adică vreau să zic, da, ca să fie moderaţi…adică nu exageraţiuni!…Într-o chestiune politică…şi de care…de la care atârnă viitorul, prezentul şi trecutul ţării…să fie ori prea prea-prea, ori foarte-foarte… încât vine aici ocaziunea să întrebăm pentru ce?…da…pentru ce?…”
Farfuridi ar fi invidios pe dumneavoastră, domnule Nicolae Barbu! Parol, mon cher, de voi minți!
(City ZEN)