A venit în România în 1996, și de atunci nu a mai plecat. A rămas să facă ce știe el cel mai bine, și ce a învățat de la familia lui din Turcia: pâine! De aproape un deceniu, s-a stabilit la Giurgiu, dar nu regretă acest aspect.

DSC_0336

Karabulut Ugur este patronul brutăriei Kubilay Pan, dar muncește cot la cot cu cei aproape 20 de angajați ai săi, printre care „maestrul lipiilor”, Ahmed. Alături de el lucrează și soția, româncă, cea care este numită de Karabulut „maestra covrigilor”, dar și nepotul său, de 23 de ani, care se pare că va „moșteni”, la un moment dat, brutăria. Fiul său, Kubilay, după care și-a botezat afacerea, are alte pasiuni. Puștiului de 13 ani îi plac sporturile, chiar dacă a crescut printre aparatele de frământat, modelat sau printre cuptoarele de pâine.

DSC_0331

O perioadă, a fost angajat al firmei Farinsan, cu care, de altfel, a păstrat legătura după plecarea sa, pentru că materia primă, făina, de la ei și-o procură.

„Pâine nu face oricine! Din afară, pare ușor, dar de fapt vorbim despre o artă. Trebuie să știi cât să pui din fiecare ingredient, când să le pui, cum și cât să frămânți, dar cel mai important este să folosești produse naturale, așa cum fac eu”, ne spunea Karabulut Ugur.

„Specialitatea” casei la Kubilay Pan sunt baghetele și lipiile mari, care, de altfel, sunt și cele mai căutate. Are și un motto, bazat pe ceea ce face de o viață întreagă: „Experiența face Diferența”.

Dacă ar fi să divulge vreunul dintre secretele sale, pe baza cărora produsele lui sunt atât de bune, brutarul turc care se consideră, deja, cetățean român, ne spunea că cine vrea să se apuce de făcut pâine, trebuie, în primul rând, să pună suflet în ceea ce face. „Totul trebuie făcut cu multă dragoste. Așa m-au învățat și pe mine părinții mei, același lucru îl insuflu și eu celor care lucrează cu mine”, ne mai spunea Karabulut Ugur.

În Turcia, nu crede că s-ar mai întoarce, pentru că a ajuns să considere România ca fiind casa sa. E greu, într-adevăr, să facă față hățișului legislativ și birocratic de aici, dar odată ce s-a îndrăgostit de soția sa, româncă, s-a îndrăgostit și de țara ei.

L-am lăsat pe Karabulut să se întoarcă între colegii săi (nu i-a considerat niciodată simpli angajați), în timp ce magazinul de desfacere a produselor sale a devenit neîncăpător pentru clienții ademeniți de mirosul de pâine caldă.

(Anna Lincă)