Despre  profesia de notar public s-au spus și se spun multe, cu toții însă trebuie să recunoaștem că este o  muncă  plină de responsabilitate și de riscuri totodată, ce aduce cu ea mult stres celui ce o exercită și uneori antipatia și frustrarea unora dintre cei în detrimentul cărora se întocmesc documente ce dau câștig de cauză altora… Orice giurgiuvean  ce ar dori să știe  mai multe despre ce face un notar sau cum poţi ajunge notar în România sau ( de ce nu,  în Uniunea Europeană), poate  accesa astăzi  Internetul. Mai sunt însă mici secrete din bucătăria acestei profesii – specific româneşti – pe care vom încerca să le devoalăm prin intermediul unui scurt dialog avut recent cu cel mai titrat notar giurgiuvean, Victor Ciobanu.

Reporter:  Am fost ’’la ţară’’, în urmă cu 10-15 ani, într-o localitate din Ardeal şi am dorit să-mi cumpăr o casă de vacanţă acolo. Totul era frumos, preţul era echivalentul  unei biciclete noi… N-am putut însă! De ce? Am aflat, cu surprindere, că imobilul n-avea acte. Casa fusese construită de bunicul vâzătorului, care bunic a avut 7 (şapte) copii, iar aceştia, la rândul lor,  au dat naștere la alți  vreo 8 copii. E o realitate…Pe vremuri, românii aveau mulţi copii, şi, la comunişti, problemele succesorale nu erau importante. Vânzătorul trebuia să despăgubeacă toţi verişorii pentru a putea face acte… Nu toţi voiau să vândă, nu toţi erau de acord cu preţul ș.a.m.d. Ce ar fi trebuit  făcut într-o astfel de situație? Casa nu se putea vinde legal, nu putea fi lăsată gaj la bancă (pentru achiziţionarea unui tractor, de exemplu…).

Ciobanu Victor: Aspectul relatat de dvs. este unul semnificativ. Cauza principală a acestor încurcături este, în mod evident , lipsa de educație juridică. Lăsarea în nelucrare a stadiilor succesorale, indiferența față de aducerea la zi a situației proprietății duce la complicarea acesteia până la punctul în care este foarte greu de deslușit. În cazul relatat , după părerea mea, este în interesul părților ce trebuie  să se adreseze instanței pentru stabilirea cotelor ce li se cuvine fiecăruia și apoi pentru o ieșire din indiviziune care să lămurească partea fiecăruia, de care poate dispune în mod discreționar. Nu există nicio lege care să oblige pe cineva să vândă, așa că vânzătorul nu poate forța vânzarea.

Rep: Sunt  cazuri de bătrânii ce  sunt escrocaţi, pierzându-şi casele sau apartamentele la bloc , în final ajungând niște bieți ’’boschetari’’ sau în cel mai fericit ( dacă am putea spune așa)  la azil, așa cum s-a întâmpat cu mulți, în județul Giurgiu, uneori chiar cu ajutorul unor personaje locale implicate în Justiție.  Ce se poate face pentru a evita o astfel de situație?

C.V: Întrebarea este adresată unui notar ca și când un notar ar avea cunoștință de alte metode decât cele legale pentru a dobândi un bun imobil. Avem organe de cercetare penală care se ocupă de astfel de cazuri și care pot furniza informații în acest sens. Totuși un aspect trebuie neapărat lămurit: în viața noastră, atunci când luăm o hotărâre, mai întâi  analizăm toate consecințele acesteia și abia apoi  decidem! La autentificarea unui act translativ de proprietate este lesne de presupus că cel care înstrăinează un bun (prin vânzare, întreținere, donație, schimb etc.) știe și realizează ceea ce intenționează să facă. Excepție fac cei care sunt puși sub interdicție judecătorească, în cazul acestora existând o procedură specială. Chiar dacă este vorba de persoane în vârstă este greu de presupus că o persoană care are drept de vot nu are dreptul de a decide asupra propriilor bunuri. De regulă, nemulțumirile privind înstrăinarea unor bunuri de către o persoană în vârstă vin de la unele rude (copii, nepoți etc. ), rude care sperau să fie gratulate la un moment dat și care nu mai primesc ceea ce sperau. Dar trebuie recunoscut dreptul oricui, indiferent de vârstă, de a dispune așa cum consideră de propria avere.

Rep: Din activitatea dumneavoastră, ne puteţi da câteva exemple, fără a menţiona numele şi adresa ( cu respectarea regulilor de protecţie a datelor personale), de greşeli în succesiune (deces, divorţ etc.)?

C.V:  Nu înțeleg ce înseamnă greșeli în succesiune. La o succesiune, lucrurile sunt relativ simple. Se stabilește masa succesorală și succesorii precum și întinderea drepturilor succesorale ale fiecăruia dintre succesori. Există situații (este drept, foarte rare) în care se evită declararea unuia dintre succesori sau a unora dintre bunuri , dar pentru aceste situații, părțile se pot adresa instanței judecătorești care poate anula un eventual certificat de moștenitor imperfect. Un aspect important pe care vreau să îl subliniez este că în materie succesorală acceptarea sau renunțarea sunt pure și simple. Adică ori accept tot, ori renunț la tot. Și nu se poate reveni asupra unei asemenea decizii…

Rep: Consideraţi utilă introducerea ,  în licee şi facultăţi ,  a orelor de educaţie juridică (alături de educaţia sanitară, educaţie civică).

C.V:  Într-o societate civilizată (și eu cred că, totuși, facem parte dintr-o astfel de civilizație), educația juridică este una de bază. Nu poți crește copii cu caractere și personalități puternice fără ca în bagajul lor de cunoștințe să existe și cele de natură juridică. Nu numai în domeniul patrimonial, ci și pentru aspectele economice, sociale, profesionale. Un om care nu-și cunoaște drepturile legale este un om care poate fi foarte ușor dezorientat, manipulat etc. Sunt categoric pentru sporirea educației juridice în orice formă de învățământ.

Rep: Ce le transmiteţi giurgiuvenilor care fac în continuare acte ‘’’pe genunchi’’, la colţul străzii, ‘’’după ureche’’ şi ‘’ pe încredere’’?

C.V:  Actele privind imobilele nu pot fi valabile decât în formă autentică. În această formă, actul are o valoare probantă totală și prin intabulare în Cartea Funciară, este opozabil oricui, adică proprietatea trebuie recunoscută de oricine. Actele făcute în forma menționată în întrebarea dvs. (de fapt, ele sunt acte sub semnătură privată) sunt acte imperfecte. Ele nu transferă în mod legal proprietatea și nici nu pot fi recunoscute de nicio presoană sau autoritate. Respectarea întocmai a formei cerute de lege, ca de altfel în orice alt domeniu, este o condiție a siguranței cetățeanului și a circuitului civil.

Rep: Sunt taxele notariale chiar atât  de mari încât cetățenii ajung la asemenea soluții de compromis?  

C.V: În ceea ce privește cheltuielile notariale, trebuie precizat că în acestea sunt incluse atât onorariul notarial (reglementat prin lege) cât și TVA-ul la acesta, precum și taxele privind intabularea actului în Cartea Funciară. Privitor la onorariu, pot menționa un fapt unic în economia de piață din țara noastră și anume că acesta nu a fost modificat deloc în ultimii 10 ani…

(Dr. Florin Moldovan și Florian Tincu)