Invitat la Digi 24 pentru a comenta recentul scandal stârnit în ceea ce priveşte adevăratului proprietar al lacului Belina din judeţul Teleorman, în care acuzat de amestec în şirul lung al concesionării acesteia ar fi chiar Liviu Dragnea preşedintele PSD , Gabriel Liiceanu declara , vizibil iritat: Problemele României în momentul de faţă nu mai sunt ale României, ci sunt ale lui Dragnea.
Gabriel Liiceanu constata că pe reţelele de socializare oamenii reacţionează cerându-i vehement preşedintelui social democrat să ne mai lase în pace cu problemele sale…În acelaşi context Liiceanu spunea că din păcate, noi românii, nu ştim să construim o continuitate în bine şi că de multe ori Istoria acestui popor este fracturată , dând exemplu perioada dominată de figura preşedintelui Ion Iliescu. Stăm şi ne târguim , noi cetăţenii oneşti, cu tot felul de bandiţi, mai spunea scriitorul, constatând că metodele furtului în România s-au rafinat de-a lungul istoriei acesteia. Înainte de ’90, încă de pe vremea fanarioţilor, trăiam într-o atmosferă a furtului . După ‘90 forma supremă a libertăţii a fost cea a furtului, a fura fiind cea mai mare libertate!
După ‘45 maniera furtului , furtul s-a aşezat după o stilistică a comunismului. Cum îşi construiau, activiştii, secretarii de partid vile şi cum îi pedepsea Ceauşescu ştim de acum cu toţii…
Oamenii care puteau fura mult mai mult înainte de ‘90 – pătura securiştilor, a activiştilor – s-au simţit înăbuşiţi în apetitul lor de a fura. După ‘90 această presiune a dispărut . Deodată furtul a devenit liber…
Gabriel Liiceanu mai spunea că în 2000 când ca prim ministru a venit Adrian Năstase, justiţia în România nu exista. Se fura fără nicio spaimă. Atunci s-au făcut mari averi pentru că nu existau instituţii care să cenzureze furtul ( n.red- gen DNA).
În 2000 încă exista obişnuinţa ca procurorul general să îi aducă premierului dosarele. Acesta le sorta: “ Ăsta lasă-l la mine în seif, ăstuia daţi-I drumul…” Justiţia era atunci total subordonată politicului , exact ca înainte de ‘90. Momentul în care justiţia a devenit autonomă s-a petrecut abia după 2005 când pe scenă au apărut Monica Macovei şi Daniel Morar. Urmaşa lor este d-na Kovesi…
Vă daţi seama ce decalaj există între timpul furtului, care a început înainte de 90 şi până astăzi, concomitant cu rafinarea metodelor de a fura şi timpul justiţiei ? Iată cum am ajuns să constatăm că în timp ce hoţii din generaţiile anterioare, sunt astăzi bătrâni, justiţia este tânără, a mai spus Gabriel Liiceanu.
(Jurnal)